Ei bine, scriu eu ieri ce scriu despre vecinii mei si ma duc frumusel acasa. La lift, eu singura. Intra o doamna (aspect ffff ok, chiar de doamna), eu zic "buna ziua", ea nimic, eu ma holbez (la propriu) la ea, in sinea mea simt rasul galgaind, mai intra o familie de vecini, buna ziua- buna ziua, frumos, ea nimic, vine liftul, ei spun urcati voi ca noi mai stam, ne suim noi doua, eu prima, in colt, ea urca, apasa frumos pe "boton", nu, nu intreaba nimic, da, era un etaj mai jos de al meu, nu, eu cel putin nu stiu sa ne mai fi intalnit, ma holbez, galgaitul se transforma in hohot de ras interior, se da jos, pleaca, eu ma duc la etajul meu...
Tot ieri: aburcata la mine la etaj, trebuie sa cobor sa iau pe cineva de jos. Ma duc la lift. Liftul, nimic. Cineva "il tinea". Bat in usa, ma agit, ma agit, ma agit, nimic. O iau pe scari in jos. Stau destul de sus asa ca am timp sa fierb in suc propriu pana jos, unde, sprijinind liftul pe care il tineau, doi muncitori care carau mobila se uitau flegmatic la mine cum coboram. Nici un salut, priviri tampe. Ma uit la ei si lansez un "buna ziua" izvorat din adancul furiei mele, cred ca putea sa si taie capete daca era. Imediat se aud, la unison, doua "saru' mana" grabite si spasite. Ies pe usa tantosa in timp ce hohotul de ras interior explodeaza...
QED
No comments:
Post a Comment