Exista o idee ce nu imi da pace zilele astea: ceea ce eu numesc sindromul "magarul lui Buridan":-). Sa ma explic. In permanenta, in fata fiecaruia dintre noi exista o serie de drumuri din care putem alege si, ok, e usor sa elimini o parte dintre ele, insa la un moment dat ramai cu cateva directii clare din care sa alegi. Problema este ca de multe ori nu alegi. Ramai agatat intr-un "si daca" si oscilezi indecis intre mai multe drumuri. Dupa mine cheia succesului se afla aici: trebuie sa ai taria de a alege si de a te dedica unui drum, "make the most of it"- sa te perfectionezi in "chestia" aia, sa ajungi sa te pricepi la ea si sa o "practici" cat mai bine. Fie ca este o profesie sau o relatie sau etc etc. Da, alegi dintre drumurile care iti plac si ti se potrivesc, dar ideea este sa alegi, sa faci pasul ala.
Pare simplu, nu? Si totusi... am vazut oameni incapabili sa aleaga intre doua profesii, da, ar fi putut sa le faca pe amandoua la fel de bine- potentialul era acolo si, da, fiecare avea si pro so contra-urile ei, insa cred ca mai rea decat luarea unei decizii si asumarea unui drum prin renuntarea (fie si temporar) la celalalt era chiar perpetuarea acestei stari de indecizie. Una dintre aceste persoane are deja un CV confuzant, plin de inceputuri dar cu nici o directie constanta, asumata si, mai grav, este o persoana care acum se plange ca este in continuare la inceput, ca are o varsta si deja niste pretentii si nimeni nu este dispus sa-i ofere ceea ce cere. Pentru ca in orice meserie face, este la inceput. Ucenic. O alta a pierdut ani buni din viata stagnand, hibernand, in asteptarea a ceva care nu stiu daca totusi compenseaza anii pierduti (cred destul de ferm ca sunt lucruri care trebuiesc facute la anumite varste in viata, cand este "momentul" pentru ele, altfel devine mai greu), si inca nu se poate hotari la un drum clar.
Ideea ca sunt atatea drumuri in fata ta, ca poti deveni orice, dar nu trebuie sa ramai la stadiul de "posibil": un posibil fotograf bun dar si un posibil critic de arta bun, ca si un posibil grafician bun... Si ca trebuie sa iti asumi ceva: o tara, un oras, un mod de viata, o relatie, o profesie etc . Da, sa ti le asumi cu mentiunea ca in timp optiunile tale se pot schimba, dar pana una-alta, sa ti le asumi ca axiome- si sa nu iti petreci intreaga viata punandu-le la indoiala, pt. ca nu vei trece de "primul punct/ primul pas".
2 comments:
Cred ca toti ne confruntam cu acest sindrom. Daca vorbim despre relati interpersonale, e normal sa alegi o singura cale dar in cariera nu cred ca trebuie sa te rezumi la un singur domeniu. Ca sa devi un om implinit, trebuie sa te dezvolti plurilateral. Nu trebuie sa alegi tot timpul alb sau negru...cred ca poti sa le ai pe ambele. Niste exemple bune ar fi DaVinci sau Aristotel. Pana si Eminescu a scris si a avut o viata politica activa.
Ai dreptate cu ce spui, insa linia dintre a iti pastra in paralel cateva optiuni deschise pentru posibile dezvoltari viitoare si a te pierde intre mai multe ocupatii este foarte subtire. La asta ma refeream, ca e foarte usor sa esuezi lamentabil in plina indecizie.
Eu inclin mai degraba catre a iti alege un drum principal si cateva secundare si a nu iti uita prioritatile.
Post a Comment