Am devenit fan Isabel Allende :-)
Am citit Fiica norocului si Eva Luna. Acum sunt in pauza. "Citesc" reviste...:-)). Dupa care o sa incerc altceva, un alt autor, cu alt gen de scriere. Dar pana la urma o sa-i citesc toate cartile, pentru ca imi place mult cum scrie. Cu Eva Luna a reusit sa ma surprinda din nou desi credeam ca dupa doua carti una dupa alta, deja cam stiu cum sta treaba...
Ceea ce m-a pus pe ganduri: femeile, dom'le! In destul de multe carti (in general) femeile ajung sa ia decizii importante, hotarari decisive pentru destinul lor (de genul "nu ma vei mai atinge in viata ta" sau "nu voi mai aparea niciodata in public"- sunt doar cu titlu de exemplu). Le iau pur si simplu, cu un calm absolut si o fermitate de speriat, in momente in care chiar simt ele ca acesta este adevarul absolut. Si pe mine ma frapeaza consenventa de care dau dovada ulterior. Respecta decizia respectiva pana cand mor. Mie nu-mi iese chiar asa, desi pare chiar simplu... am momente cand sunt ferm hotarata ca, asta este, de maine nu o sa mai fac x chestie... afisez o privire hotarata si spun oricui dispus sa ma asculte ca eu nuuuu (eventual cu maxilarele usor inclestate :-) ), si chiar cred ce spun... dar a doua zi ma trezesc cu capul mai limpede, lucrurile apar intr-o alta perspectiva si decizia mea este cumva ajustata...
La mine pare sa mearga mai degraba faza cu "never say never". Sa insemne asta ca nu am stofa de mare eroina??? :-))
No comments:
Post a Comment