Limpezire

Merg mult pe jos. Cu rucsacul in spate si castile in urechi (hip hip ura pentru telefonul de la Bu!), prefer sa merg pe jos o bucata de drum decat sa caut isteric locuri de parcare cat mai apropiate. Si imi place. Am timp sa-mi adun ideile, sa ma linistesc. Sa ma "impac" cu mine. Lumea se vede altfel de pe trotuar. Are si alt ritm, fata de cea traita din goana masinii.

Nu am renuntat la masina. Nici n-o sa renunt. Nu am cum, e extrem de utila. O si iubesc. E a mea si am trecut prin multe impreuna. Parcurg pe jos doar distante mici (de la masina- la punctul dat) si nu merg cu mijloacele de transport in comun. Nu ma pot impaca cu ele. Poate doar metroul, dar si ala doar daca trebuie. Imi face mult mai bine sa merg.

Si ma tin de chestia cu "take your time". Ieri am ajuns mai devreme la tata, la spital (am estimat gresit traficul). Asa ca am scos cartea din geanta si am citit jumatate de ora pe o bancuta, in parcul spitalului. Niiice. Aveam alt moral cand am urcat la el, mai apoi.

Cu o zi inainte, tot la tata, am vazut ca era agitat si ii placea sa fie cineva langa el, asa ca nu m-am grabit sa plec nicaieri. Si am stat mai bine de trei ore. Am vorbit, despre una-alta, linistit... a si dormit/motait putin in timp ce eu citeam ziarul... i-a trecut si febra, si durerea de cap... a si mancat... era linistit cand am plecat. Seara am cazut franta, dar a meritat.

Azi am lasat masina acasa, m-a adus Bu. E frumos afara. Putin mai tarziu imi voi lua rucsacul in spate, sa merg la contabila.

Stiu ca luna viitoare o sa vina caldura aia criminala si o sa prefer aerul conditionat din masina insa, pe moment, mi-e bine asa.