Cu perseverenta

Ziua ajungi acasa buimac, dupa un slalom cu masina printre semne de circulatie care iti bareaza caile de acces. E timpul sa descoperi noua geografie a strazilor de langa blocul tau. Ai grija, privirea ta concentrata la dibuirea unui loc de parcare liber rateaza gropi noi, pe care le iei din plin. Parchezi chinuit, evitand locul acela liber de langa muncitorii care joaca fotbal. Pe drumul catre bloc te intrebi stresat daca oare ai facut bine sa lasi masina acolo: poate maine de dimineata- devreme muncitorii vor alege taman acea straduta... pana acum pare ca a scapat, nu e decopertata- dar cine stie???

Intri in casa. Deschizi geamul, sa aerisesti- dar intra praf. Mult. Vrei sa te odihnesti? Te culci? Bine. Pe riscul tau. Noaptea apar "utilajele"... Lucreaza pe strada mare. Sau direct pe creierul tau??? Le simti. Intai un camion: huruie greu. Franeaza, oftand: pffffffffff. Apoi vin alte masinarii. Nici nu ai idee ce sunt: poate o betoniera??? Oare asfalteaza??? Hmmm... te intrebi retoric unde a parcat Bu. Si totusi, la un moment dat se face liniste. Cat sa fie ceasul??? Spre dimineata? Adormi, linistit, fericit, finally. Insa un duduit ritmic te arunca din pat: un pichamar perfid. E sub geamul tau, nu te mai chinui degeaba sa-ti pui perna in cap. Se decoperteaza straduta ta- sau cea de langa ea? Oare pe care dintre ele o atataca azi??? Le numeri in gand: au mai ramas trei de decopertat, alte doua par sa fie deja la stadiul de asfaltare iar pe strada mare... nu, la aia mai bine nu te gandesti. Aia o sa fie gata undeva anul viitor. Mda, a venit la lucru tura de dimineata. Da, e deja dimineata. Sa fie 6, sa fie 8? Ce mai conteaza? E timpul sa te trezesti, nu? Sa mergi la lucru: prin praf si duduieli, privind atent in jur- incercand sa anticipezi cam pe unde ar fi "safe" sa parchezi diseara.