Blondul

Ieri am vazut versiunea masculina a cliseului "secretara blonda". Dar sa o luam cu inceputul...

Ascultam Muse- Hysteria, cand cineva a venit sa ma intrebe ceva. Taca-taca si m-am trezit ca pierdusem jumatate de melodie... Bon, dau play de la capat, iar vine cineva si ma tine de vorba, iar... Brrrrrrrrrrrr... Hotarata sa ascult melodia cap-coada, imi infig castile pe urechi si imi var nasul in monitor, gata, acum asta este!

Cand... de dupa monitorul meu s-a itit o umbra... Ceva misca pe-acolo, insistent chiar, asa ca am abandonat resemnata Muse ca sa vad niste pachetele de muschi care zambeau larg = asistentul unei persoane cu care lucrez. Dupa cum spuneam, pachetele- pachetele de muschi, all in the right places si haine nu mulate, neeee, ci care pocneau pe el. No kidding. Privirea insa... usor tampa. Plina de bunavointa, dar senina... fara prea multe sclipiri de inteligenta pe-acolo. Un zambet laaarg si politete cat cuprinde- trimite mail-uri/ vine/ suna de n ori pe zi sa ma intrebe diverse detalii minore si usor fara sens, dar, hei, omul e plin de zel, nu poti sa-i spui nimic. Sincer: not my type, un pic cam prea 4x4 si blonziu pentru gusturile mele dar asta nu ma impiedica sa zambesc de fiecare data cand il vad. Mi se pare atat de comic... jur ca este versiunea masculina a blondei absolute :-)).