04 October 2007

Yep, that's me

Chiar ma gandeam zilele astea ca parca mereu ma plang, ca viata mea prea e asa agitata si plina de neprevazut... Avem prieteni cu care ne intalnim la distante mari de timp si nu au ce povesti. Intrebam: "voi? ce-ati mai facut" si raspunsul este un "aaa, noi... pai nimic deosebit...". ???? Noi mereu avem ceva de povestit. Mereu ni se intampla ceva. Eu ma stresez/ alerg/ organizez, Bu isi pierde cheile/ telefonul/ capul, Bro' face si el ceva... sau ai mei, sau, whatever, ceva, cumva se intampla... ne inundam, cade un copac pe masina, ne fura bicicleta, ne inundam again, ne sparg masina, spunem lucruri comice, ne chinuim sa tinem haosul sub control, ne luam mobila/computer/ concediu- toate cu peripetii... sau un mic detaliu, undeva, candva, cineva zice ceva... si mereu am ce sa critic, sa boscorodesc si, in cele din urma, sa fac haz. E bine... e rau... si care este algoritmul???

Si... tot procesand eu la chestiuni similare, azi am dat peste descrierea perfecta a modului in care evolueaza unele zile din viata mea:

But that day, events conspired to create one of those perfect-storm moments without which my life would just not be complete.

... cu accent pe "without which my life would just not be complete". :-)

1 comment:

Anonymous said...

Foarte tare citatul ala. Unde l-ai gasit? Si nu-ti face griji, am muuuulte sa-ti povestesc next week :D