Am citit recent un numar mai vechi din Dilema veche, din care am retinut urmatoarele articole:
- 1, 2, 3
Iar de vazut: Ratatouille. Foarte placut film, mi-a dat o stare de bine ceva fantastic.
Kid counter
26 September 2007
25 September 2007
Business voice
Bro' este un arici uracios. Il cunosc de mult si stiu ce spun. Cand la el tuna, apai trebe' sa tune in toata tara, nu ne jucam aici. Vocea lui te omoara scurt si painless. Cand a inceput sa lucreze pe cont propriu a suferit o schimbare tare confuzanta pentru urechile mele: devenise extrem de politicos si vocea lui parca era incarcata de miere... (mai ales cand avea nevoie de ceva). Suna straniu. Ma suna, vorbea in telefonul meu si mie imi venea sa ma uit in receptor mirata si sa intreb: hei, uuuu, cu mine vorbesti??? Alo! Sunt eu, lasa balta chestiile astea care-mi dau diabet instantaneu!... Din fericrire pana la urma si-a gasit echilibrul si acum nu mai vorbim business-like, ole!
Atunci mi-am dat seama ca oamenii care interactioneaza direct cu clientii au un anumit tip de a vorbi, fraze-standard, o anumita politete-falsa intrata in sange, usor obositoare daca e vorba de o persoana pe care o cunosti bine.
Dar si mai greu e sa te controlezi, sa poti sa "switch back" pe vorbirea normala. Asta incerc sa fac eu :-) acum, dupa ce i-am explicat unei prietene ca "e perfect, atunci revin eu cu un telefon marti si stabilim detaliile" :-) (era vorba sa iesim in oras)...
Atunci mi-am dat seama ca oamenii care interactioneaza direct cu clientii au un anumit tip de a vorbi, fraze-standard, o anumita politete-falsa intrata in sange, usor obositoare daca e vorba de o persoana pe care o cunosti bine.
Dar si mai greu e sa te controlezi, sa poti sa "switch back" pe vorbirea normala. Asta incerc sa fac eu :-) acum, dupa ce i-am explicat unei prietene ca "e perfect, atunci revin eu cu un telefon marti si stabilim detaliile" :-) (era vorba sa iesim in oras)...
24 September 2007
Momente Bu
1. Il suna un "amic" (mai mult cunostinta decat prieten): bla bla bla, sa mergem intr-un weekend cu masina la Budapesta. Hmm... Bu ii spune ca noi am fost once cu masina pana acolo si drumul e lung si obositor, asa ca preferam trenul sau avionul, insa respectivul insista: ca se gandea sa mergem cu masina lui Bu, nu cu a lui si sa o conduca si el, ca sa o sa fim mai multi soferi...
Bu isi iubeste masina. O trateaza foarte frumos, are mare grija de ea si viseaza ziua in care isi va lua un model mai nou, aceeasi marca.... Asa ca vine la mine si imi explica pe un ton bosumflat: "Pffff...eu nu vreau sa-mi conduca nimeni masina. Nu am incredere decat in tine, in Bro', in tatal tau si poate in tatal meu..."
:-) (sunt in categoria privilegiata)...
2. Ne-am intalnit cu un cuplu de prieteni care asteapta un copil, chestie care i-a dat lui Bu ocazia sa calculeze "de cate camere vom avea nevoie ca sa traim confortabil cu cei doi copii pe care ii visam/ dorim, etc". Cifra este an amazing one, extrem de tipica pentru gandirea de tip Bu: vom avea nevoie de 8 (opt) camere... Yep, Bu thinks big (hei, daca ii si iese, eu nu ma supar :D... mai ales ca o camera e ca sa imi insir eu hainele:-))
3. Bu isi pateaza tricourile. Constant. Eu boscorodesc, el se uita inocent la mine si ofteaza ca "nu mai are tricouri", jucam jocul asta de ceva timp. Intr-o zi eram grabita-rau, imi cautam un tricou si... am inhatat unul de la el. Zis si facut. Mi-am vazut de ale mele etc, etc, si... la masa m-am patat. Pe tricou...
Ceea ce eu nu fac, never, ever.
Cred ca m-a urmarit "blestemul tricourilor lui Bu" :-)...
4. Am fost la film, impreuna cu o prietena. La sfarsit Bu s-a dus afara sa fumeze si noi doua am mai intrat prin magazine, asa... rapid :-). Si, it turns out ca am uitat sa-mi scot telefonul de pe silent asa ca nu am auzit cele trei apelui de la Bu, care presupun ca tropaduia agitat pe-afara si care, in ultima instanta, mi-a trimis un mesaj pe telefon.
Confuz si adorabil: "Zuzu?"...
Bu isi iubeste masina. O trateaza foarte frumos, are mare grija de ea si viseaza ziua in care isi va lua un model mai nou, aceeasi marca.... Asa ca vine la mine si imi explica pe un ton bosumflat: "Pffff...eu nu vreau sa-mi conduca nimeni masina. Nu am incredere decat in tine, in Bro', in tatal tau si poate in tatal meu..."
:-) (sunt in categoria privilegiata)...
2. Ne-am intalnit cu un cuplu de prieteni care asteapta un copil, chestie care i-a dat lui Bu ocazia sa calculeze "de cate camere vom avea nevoie ca sa traim confortabil cu cei doi copii pe care ii visam/ dorim, etc". Cifra este an amazing one, extrem de tipica pentru gandirea de tip Bu: vom avea nevoie de 8 (opt) camere... Yep, Bu thinks big (hei, daca ii si iese, eu nu ma supar :D... mai ales ca o camera e ca sa imi insir eu hainele:-))
3. Bu isi pateaza tricourile. Constant. Eu boscorodesc, el se uita inocent la mine si ofteaza ca "nu mai are tricouri", jucam jocul asta de ceva timp. Intr-o zi eram grabita-rau, imi cautam un tricou si... am inhatat unul de la el. Zis si facut. Mi-am vazut de ale mele etc, etc, si... la masa m-am patat. Pe tricou...
Ceea ce eu nu fac, never, ever.
Cred ca m-a urmarit "blestemul tricourilor lui Bu" :-)...
4. Am fost la film, impreuna cu o prietena. La sfarsit Bu s-a dus afara sa fumeze si noi doua am mai intrat prin magazine, asa... rapid :-). Si, it turns out ca am uitat sa-mi scot telefonul de pe silent asa ca nu am auzit cele trei apelui de la Bu, care presupun ca tropaduia agitat pe-afara si care, in ultima instanta, mi-a trimis un mesaj pe telefon.
Confuz si adorabil: "Zuzu?"...
21 September 2007
Tristeti de toamna
Asta a fost o saptamana de vaicareala. Big time. Asta este, o iau ca atare si move on.
Azi e mai bine (se apropie saptamana viitoare :D). Plus, bonus, am dat o micuta tura prin magazine, iar asta face oricand bine la moral. Pretextul: cadou pentru o prietena. De a carei zi am uitat :-) (facut mea culpa, pus cenusa in cap). Si in urma scurtului raid m-am procopsit cu: doua carti- Murakami, ca, de', aflasem de Dans, dans, dans si trebuia s-o am :D si daca tot eram pe acolo am mai si cumparat "In noapte", plicuri, Dvd-uri, Cd-uri, cartuse de imprimanta (trust me, si astea fac bine la moral) si, my very favourite ones, cercei-cu-catei. Yep. Cercei mici de argint in forma de catei. Pe care m-am grabit sa ii pun in urechi inca din masina. La stop. Hei, eu sunt mic copil, sunt multi nebuni in trafic... Ieri in masina de langa mine era o tipa care isi facea poze singura. Cu un aparat foto, frumusel, il tinea in fata ei si facea cilck-click... Iar azi am vazut alta tipa care tot arunca pe geam firimituri- o fi zis ca e in Hansel si Gretel...
Si... s-ar zice ca sunt ok, insa ceva nu-mi da pace, ca o rana veche ce te racaie din cand in cand. Oare este posibil sa te trezesti judecat, condamnat, impachetat, trimis la inchisoare, inchisa usa, aruncata cheia si tu nici macar sa nu ai habar ce crima ai comis, ca ai ai comis o crima pana la urma??? Si cum e posibil sa te inseli asa amarnic in privinta unui om incat sa-l girezi complet si sa-i detemini si pe altii sa-l gireze si, culmea, chiar dupa ce faptele iti arata ca nu are de gand sa-ti adreseze un cuvant pe tema asta, tu inca sa crezi cu putere ca nu, nu este posibil, este o persoana extrem de integra, care orice ar fi fost, isi rezolva problemele practice sau macar dadea un semn ca intentioneaza sa o faca de indata ce va putea...??? Cum e posibil ca inca sa mai crezi asta despre un om, ca, hei, poate are alte defecte, dar e o persoana mandra si extrem de corecta, cand realitatea te contrazice??? Si cum poate sa iti fie tot tie jena sa aduci vorba despre asta??? Cata naivitate...
Toamna melancolica, tristeti de toamna. Desi, in ansamblu, septembrie- octombrie arata bine:
- vine weekend-ul si am de gand sa ma relaxez/ rasfat
- daca reusesc sa gasesc "negrisorii" :D necesari (nu, nu i-am gasit inca, pfff), o sa am mobila noua in birou
- vine dubla aniversare (Bu si Zu)
- in octombrie plec in concediu
- daca nu se suprapune cu concediul, merg la concertul Deep Purple
20 September 2007
Gripa???
Dimineata cu gust amar. Nu imi place ziua asta. Am decis. E destul de trist sa te lamuresti inca de la primele ore ale diminetii ca o zi o sa fie proasta- ce te faci restul de ore pana cand se termina ziua??? Iti tarasti sufletul obosit peste minutele care trec incet? Ca doar nu poti sa te tarasti la loc in pat, sa tragi plapuma peste tine si din cand in cand sa scoti nasul pe-afara, sa vezi daca s-a schimbat atmosfera si e safe sa iesi...
Nu-mi place vremea de azi. Mi-e frig si cred ca am racit. Vreau o ciocolata calda cu aroma de portocale, dar de unde una? Aici se da cu aspiratorul, cred ca e o moda- am vorbit cu o prietena si si la ea se aspira... Weird. Verisoara mea ma intreaba de inot- care inot ca mie mi-au inghetat oasele??? Am dormit prost. Nu stiu de ce- am visat chestii ciudate si totul era ca o pacla cu care ma luptam. M-am rostogolit din pat pe la 9.17. Tarziu. Si pentru ca m-am rostogolit asa aiurea din pat m-am si boscorodit cu Bu. Si nu, nu ma simt mai bine. Inca mai am multe sa-i spun dar a trebuit sa mergem fiecare la birou. Doh! Acum cica ar trebui sa fac niste blocuri in 3D dar nu vreau sa ma gandesc la inaltimi, mie imi e frig si am chef sa stau cat mai aproape de sol, in locuri cozy si prietenoase, sa feel safe, asa ca azi o sa ma reprofilez catre lucrari simple, work on the safe side- etichetute si alte de-astea, ca neuronul meu e zgribulit si usor gripat, trebuie sa-l protejez. Am citit pe bloguri, in scopuri de inveselire si iata peste ce am dat... adica, de la titlu la melodie, tare auch pentru ziua mea de azi.
Si Bu e in messenger-ul meu, all happy and shiny, este incredibil cum pot barbatii astia sa revina, ca hopa-mitica, dai cu ei de pamant si bounce back linistiti... Poate ca e mai bine, have no idea... se pare ca mai pe seara ma duc cu Bu sa-si ia pantaloni/ costum, whatever.
Anyway, not a bad day, nu sunt trista sau ceva, ci doar e totul rece si gri si me not like it, need caldura, nice music, nice food, sleep si leneveala... after all, e vreme de... sau de..., dupa cum se spune, iar eu sunt la birou si don't feel like working cu entuziasm. Cred ca am gripa.
Ma duc sa work on my inveselire. Sau sa visez la zile mai bune... :-)
Update: dupa ce mi-am scris postul iata peste ce am dat.
Ma duc sa visez la saptamana viitoare. Asta a fost o saptamana proasta...
Nu-mi place vremea de azi. Mi-e frig si cred ca am racit. Vreau o ciocolata calda cu aroma de portocale, dar de unde una? Aici se da cu aspiratorul, cred ca e o moda- am vorbit cu o prietena si si la ea se aspira... Weird. Verisoara mea ma intreaba de inot- care inot ca mie mi-au inghetat oasele??? Am dormit prost. Nu stiu de ce- am visat chestii ciudate si totul era ca o pacla cu care ma luptam. M-am rostogolit din pat pe la 9.17. Tarziu. Si pentru ca m-am rostogolit asa aiurea din pat m-am si boscorodit cu Bu. Si nu, nu ma simt mai bine. Inca mai am multe sa-i spun dar a trebuit sa mergem fiecare la birou. Doh! Acum cica ar trebui sa fac niste blocuri in 3D dar nu vreau sa ma gandesc la inaltimi, mie imi e frig si am chef sa stau cat mai aproape de sol, in locuri cozy si prietenoase, sa feel safe, asa ca azi o sa ma reprofilez catre lucrari simple, work on the safe side- etichetute si alte de-astea, ca neuronul meu e zgribulit si usor gripat, trebuie sa-l protejez. Am citit pe bloguri, in scopuri de inveselire si iata peste ce am dat... adica, de la titlu la melodie, tare auch pentru ziua mea de azi.
Si Bu e in messenger-ul meu, all happy and shiny, este incredibil cum pot barbatii astia sa revina, ca hopa-mitica, dai cu ei de pamant si bounce back linistiti... Poate ca e mai bine, have no idea... se pare ca mai pe seara ma duc cu Bu sa-si ia pantaloni/ costum, whatever.
Anyway, not a bad day, nu sunt trista sau ceva, ci doar e totul rece si gri si me not like it, need caldura, nice music, nice food, sleep si leneveala... after all, e vreme de... sau de..., dupa cum se spune, iar eu sunt la birou si don't feel like working cu entuziasm. Cred ca am gripa.
Ma duc sa work on my inveselire. Sau sa visez la zile mai bune... :-)
Update: dupa ce mi-am scris postul iata peste ce am dat.
Ma duc sa visez la saptamana viitoare. Asta a fost o saptamana proasta...
18 September 2007
Pauza
Ce zi... nimic nu a mers in directia normala azi- asa ca am decis sa fac o pauza, sa ma descarc si sa-mi regasesc zen-ul interior.
Ziua mea a inceput cu ceva care m-a nemultumit destul de tare, don't remember ce (long time ago :-)) dar stiu ca am boscorodit de zor pe langa Bu. Dupa care am plecat cu Bu catre office. Pe drum ne-a taiat fata urat de tot o Dacie in timp ce o tanti politista se uita tulbure in zare. As in "fara griji in viata". Nici nu am avut timp sa incep sa ma indignez, ca pe langa noi a trecut si politistul doi, calare pe motoreta si care, ce chestie, nimica-nimicuta nu vazuse... Deja am inceput sa boscorodesc, cand a aparut in stanga lui Bu ditamai masina de politie cu trei bucati politisti in interior. Spooky. Si astia erau perfect linistiti. Basca, au schimbat vro' doua benzi fara sa semnalizeze, moment in care am inceput sa gesticulez iritata, explicandu-i situatia lui Bu. In secunda doi, trei capete de politisti se holbau la mine cum gesticulam inspre masina lor. Na, ca asta au vazut... Foarte bine, sa vada.
Plecasem de acasa cu mare chef de lucru in mine. Pfff, si ce, am apucat sa fac ceva??? A sunat telefonul in draci, ceva de groaza, inchideam si iar suna altul , am simtit ca imi explodeaza capul... incredibil, incredibil. Ca... ati dat BT-ul, da am dat BT-ul, unde ca eu nu-l vad, pai uita-te bine acolo, nu este, ba da, este, ok... sau ce ai facut tu luna trecuta, pai aia-aia-aia, nu ca la mine nu apare, pai hai sa vedem aia-aia si aia... sau hei, cum facem noi chestia aia, hai sa vorbim putin despre asta... sau, uite detaliile pentru paletul ala, bon, asa ca a trebuit sa sunt si eu mai departe sa discut detaliile... sau, ultima faza... ma suna o tipa: "buna ziua, buna ziua, sunt de la fima x, noi lucram cu fima y si ei au nevoie de macheta cutare-cutare editabila, puteti sa ne-o dati? da, pot, e ok, haideti sa vedem cum. pai un ftp e bun? e bun, dati-mi datele. pai le trimit eu pe mail. perfect asa. si va rog sa puneti si varianta landscape si pe cea portrait. ok, gata, astept mail-ul si pun pe ftp". Inchid telefonul, stau doua secunde, suna again: "buna ziua, buna ziua. sunt de la firma y, am telefonul dvs. de la firma x. ok... avem si noi nevoie de macheta cutare-cutare. da, stiu. pai... puteti sa ne-o dati? da... (deja aveam senzatia ca toata conversatia se repeta). cum sa facem- va trimit un sofer dupa cd? pai nu era vorba de ftp? ba da, va trimit acum datele... ok, bine, astept atunci (de ce ma sunase, pana la urma???)". bon, vine mail-ul cu ftp-ul, incep sa... cand, ce chestie, suna telefonul: "buna ziua, tot eu sunt, va trimit in 15 min. soferul dupa cd. Ha??? pai ftp-ul??? A, e mai rapid cu masina. (nu serios??? bai, eu am treaba de nu-mi vad capul si suna telefoanele in draci pe aici, decideti-va ca nu am timp si stare de de-astea). bon, cd sa fie, ma apuc sa il scriu". Inchid, dau sa caut un cd... suna again: "va rog sa ne dati si landscape si portrait" Bine, bine, numai lasati-ma cinci minute sa respir. Asaa.. n-am gasit cd, am gasit un dvd, asta este, nici nu am apucat bine sa-l pun la scris ca iar suna telefonul: "buna ziua, sunt soferul de la firma y, am ajuns". Baiiiii, zau asa, stai putintel acolo pe fundul tau ca vin acusica, daca nu cumva fac implozie intre timp...
Si uite asa am tinut-o toata ziua, si zau ca vroiam/ trebuia/ aveam chef sa lucrez, iar acum cheful meu s-a dus pe coclauri si si si zen-ul meu s-a carat, se vede treaba ca s-a sictirit si el, iar energiile mele pozitive s-au plictisit sa mai fie pozitive si au decis sa devina negative...of, si da, m-am gandit si eu sa-mi inchid telefonul dar era deja prea tarziu... toate cele de mai sus legate de starea mea de bine se carasera deja in cele patru zari...si acum am ramas doar cu turma de pitici care face tropa-tropa pe creierul meu.
Ziua mea a inceput cu ceva care m-a nemultumit destul de tare, don't remember ce (long time ago :-)) dar stiu ca am boscorodit de zor pe langa Bu. Dupa care am plecat cu Bu catre office. Pe drum ne-a taiat fata urat de tot o Dacie in timp ce o tanti politista se uita tulbure in zare. As in "fara griji in viata". Nici nu am avut timp sa incep sa ma indignez, ca pe langa noi a trecut si politistul doi, calare pe motoreta si care, ce chestie, nimica-nimicuta nu vazuse... Deja am inceput sa boscorodesc, cand a aparut in stanga lui Bu ditamai masina de politie cu trei bucati politisti in interior. Spooky. Si astia erau perfect linistiti. Basca, au schimbat vro' doua benzi fara sa semnalizeze, moment in care am inceput sa gesticulez iritata, explicandu-i situatia lui Bu. In secunda doi, trei capete de politisti se holbau la mine cum gesticulam inspre masina lor. Na, ca asta au vazut... Foarte bine, sa vada.
Plecasem de acasa cu mare chef de lucru in mine. Pfff, si ce, am apucat sa fac ceva??? A sunat telefonul in draci, ceva de groaza, inchideam si iar suna altul , am simtit ca imi explodeaza capul... incredibil, incredibil. Ca... ati dat BT-ul, da am dat BT-ul, unde ca eu nu-l vad, pai uita-te bine acolo, nu este, ba da, este, ok... sau ce ai facut tu luna trecuta, pai aia-aia-aia, nu ca la mine nu apare, pai hai sa vedem aia-aia si aia... sau hei, cum facem noi chestia aia, hai sa vorbim putin despre asta... sau, uite detaliile pentru paletul ala, bon, asa ca a trebuit sa sunt si eu mai departe sa discut detaliile... sau, ultima faza... ma suna o tipa: "buna ziua, buna ziua, sunt de la fima x, noi lucram cu fima y si ei au nevoie de macheta cutare-cutare editabila, puteti sa ne-o dati? da, pot, e ok, haideti sa vedem cum. pai un ftp e bun? e bun, dati-mi datele. pai le trimit eu pe mail. perfect asa. si va rog sa puneti si varianta landscape si pe cea portrait. ok, gata, astept mail-ul si pun pe ftp". Inchid telefonul, stau doua secunde, suna again: "buna ziua, buna ziua. sunt de la firma y, am telefonul dvs. de la firma x. ok... avem si noi nevoie de macheta cutare-cutare. da, stiu. pai... puteti sa ne-o dati? da... (deja aveam senzatia ca toata conversatia se repeta). cum sa facem- va trimit un sofer dupa cd? pai nu era vorba de ftp? ba da, va trimit acum datele... ok, bine, astept atunci (de ce ma sunase, pana la urma???)". bon, vine mail-ul cu ftp-ul, incep sa... cand, ce chestie, suna telefonul: "buna ziua, tot eu sunt, va trimit in 15 min. soferul dupa cd. Ha??? pai ftp-ul??? A, e mai rapid cu masina. (nu serios??? bai, eu am treaba de nu-mi vad capul si suna telefoanele in draci pe aici, decideti-va ca nu am timp si stare de de-astea). bon, cd sa fie, ma apuc sa il scriu". Inchid, dau sa caut un cd... suna again: "va rog sa ne dati si landscape si portrait" Bine, bine, numai lasati-ma cinci minute sa respir. Asaa.. n-am gasit cd, am gasit un dvd, asta este, nici nu am apucat bine sa-l pun la scris ca iar suna telefonul: "buna ziua, sunt soferul de la firma y, am ajuns". Baiiiii, zau asa, stai putintel acolo pe fundul tau ca vin acusica, daca nu cumva fac implozie intre timp...
Si uite asa am tinut-o toata ziua, si zau ca vroiam/ trebuia/ aveam chef sa lucrez, iar acum cheful meu s-a dus pe coclauri si si si zen-ul meu s-a carat, se vede treaba ca s-a sictirit si el, iar energiile mele pozitive s-au plictisit sa mai fie pozitive si au decis sa devina negative...of, si da, m-am gandit si eu sa-mi inchid telefonul dar era deja prea tarziu... toate cele de mai sus legate de starea mea de bine se carasera deja in cele patru zari...si acum am ramas doar cu turma de pitici care face tropa-tropa pe creierul meu.
17 September 2007
Believe
In buna traditie a zilelor de luni, azi nu e o zi buna. Am simtit-o inca de dimineata cand m-am chinuit sa-mi scot masina din spatele unor tomberoane (don't ask). Apoi, pe masura ce inaintam prin trafic, m-a izbit stirea zilei: azi incepe scoala!!! Ok, ok, zic eu, da' copii aia de ce nu se duc si ei cu autobuzul la scoala, ma rog??? Adica, zau, am facut pitici pe creier in trafic, n-am mai pomenit sa fac un drum de maxim 20 min intr-o ora si ceva, si am trecut prin multe in Bucurestiul asta...
Asa ca m-am intors la ascultat Brother Lee, in scopuri de inveselire. Insa nu acesta este song of the day, ci o melodie regasita care ma obsedeaza lately: Savatage- Believe (poza aia din fundal e un omagiu, dar just listen to the song): "I wasted my time / Till time wasted me"
In rest... mmmm... pai vineri Bu s-a operat la masea, chestie destul de dureroasa si stresanta iar eu i-am cumparat canuta cu lingurita si supe Knorr in cantitati industriale- cat sa manance si la anu' cred (what was I thinking???), dupa care mi-am petrecut restul zilei fugarind pacientul prin casa sa nu fumeze sau sa bea lapte (doua chestii extrem de dificil de realizat pentru Bu). Apoi, in weekend am facut o very very big si important thing despre care o sa vorbesc alta data... si am fost la Ikea, unde ne-am uitat la mobila, am masurat, calculat si toate cele (acum trebuie sa gasim timp si ajutoare sa ne luam tot ce dorim si sa montam)... si unde Bu a vazut doua paturici asortate, pufoase si dragute si a zis sa le luam, asa ca acum avem fiecare paturica lui sa stam infofoliti la tv ca doi batranei simpatici :-). Si ce-am mai facut? Facturi, organizare, pizza, Murakami- "In cautarea oii fantastice", instalat programe, Rummy...de-astea.
Asa ca m-am intors la ascultat Brother Lee, in scopuri de inveselire. Insa nu acesta este song of the day, ci o melodie regasita care ma obsedeaza lately: Savatage- Believe (poza aia din fundal e un omagiu, dar just listen to the song): "I wasted my time / Till time wasted me"
In rest... mmmm... pai vineri Bu s-a operat la masea, chestie destul de dureroasa si stresanta iar eu i-am cumparat canuta cu lingurita si supe Knorr in cantitati industriale- cat sa manance si la anu' cred (what was I thinking???), dupa care mi-am petrecut restul zilei fugarind pacientul prin casa sa nu fumeze sau sa bea lapte (doua chestii extrem de dificil de realizat pentru Bu). Apoi, in weekend am facut o very very big si important thing despre care o sa vorbesc alta data... si am fost la Ikea, unde ne-am uitat la mobila, am masurat, calculat si toate cele (acum trebuie sa gasim timp si ajutoare sa ne luam tot ce dorim si sa montam)... si unde Bu a vazut doua paturici asortate, pufoase si dragute si a zis sa le luam, asa ca acum avem fiecare paturica lui sa stam infofoliti la tv ca doi batranei simpatici :-). Si ce-am mai facut? Facturi, organizare, pizza, Murakami- "In cautarea oii fantastice", instalat programe, Rummy...de-astea.
13 September 2007
Happy
Am o zi buna ceva fantastic, primesc numai vesti bune din toate partile, bring it on, bring it on... just don't stoop, don't stooooop (yep, melodia aia).
:-)
Update: I'm soooo good... Diseara vine o prietena cu inghetata, facem clatite si ne uitam la film (ceva cu camera 104, cred???). Acum fug sa iau Nutella- pentru clatite :P.
:-)
Update: I'm soooo good... Diseara vine o prietena cu inghetata, facem clatite si ne uitam la film (ceva cu camera 104, cred???). Acum fug sa iau Nutella- pentru clatite :P.
Despre masini
Happy song (cel din postul anterior). Happy me. Am primit the nice song de la Bu (pe mail) si m-am lasat corupta la pateute de un coleg, astfel incat acum ma lalai pe net ascultand brother lee si mancand pateute bune-bune (le cheama pateute pentru ca sunt micute, da???). Si afara miroase a ploaie si eu stau inside, unde e bine si cald, dar nu prea cald cum a fost toata vara... si e liniste... si maine e vineri si dupa vineri vine weekend-ul... si mi-am luat masina inapoi, oooooo, ce chestie grozava. Azi am mers noi amandoua pana la Prince si Mobexpert, sa cautam mobila pentru birou si m-am simtit atat de bineeeeee. Adica, masina lui Bu e super, tare super, cu viteza si toate-cele, insa asta e masina mea, pe care o conduc si in vis si stiu exact cat sa o rotesc de volan si exact cat sa franez si cat pot sa ma bag cu ea si asa imi place sa ascult muzica buna si sa o conduc cu o singura mana (the "I feel cool way") si sa ma simt bine eu in masina mea...
Asaaa... si legat de masini, doua ganduri razlete:
1. Daciile si taximetristii nu lasa. Evident ca vorbim despre o majoritate aici, insa din studiile mele detaliate de soferita in Bucuresti reiese ca nu te lasa domne' sa treci/ te bagi/ schimbi banda.
2. Ceva legat de perceptia brandurilor... Mai precis: ma gandeam eu... ce masina i s-ar potrivi cui. Pe moment am ajuns cu procesul gandirii la:
- Volvo pentru tata. Pentru ca este o masina care spune putere si echilibru. Este exact masina- echivalent pentru ideea cu cainele mare care nu are nevoie sa mai latre. Dupa mine, isi iau Volvo oamenii ajunsi la un anumit nivel care nu au nevoie sa epateze, sa "show off". Este masina unui om asezat, avand acel echilibru dat de varsta si experienta, un om implinit.
- Audi pentru Bro'. Pentru ca spune viteza, dinamism, realizare profesionala, ceva fite (care sunt ok la o anumita varsta) si putere. Si calitate. Ceva de genul "sunt in plina ascensiune si ma simt bine".
Pentru Bu inca nu am gasit. Nici pentru mine, pfff. Ma mai gandesc...
Asaaa... si legat de masini, doua ganduri razlete:
1. Daciile si taximetristii nu lasa. Evident ca vorbim despre o majoritate aici, insa din studiile mele detaliate de soferita in Bucuresti reiese ca nu te lasa domne' sa treci/ te bagi/ schimbi banda.
2. Ceva legat de perceptia brandurilor... Mai precis: ma gandeam eu... ce masina i s-ar potrivi cui. Pe moment am ajuns cu procesul gandirii la:
- Volvo pentru tata. Pentru ca este o masina care spune putere si echilibru. Este exact masina- echivalent pentru ideea cu cainele mare care nu are nevoie sa mai latre. Dupa mine, isi iau Volvo oamenii ajunsi la un anumit nivel care nu au nevoie sa epateze, sa "show off". Este masina unui om asezat, avand acel echilibru dat de varsta si experienta, un om implinit.
- Audi pentru Bro'. Pentru ca spune viteza, dinamism, realizare profesionala, ceva fite (care sunt ok la o anumita varsta) si putere. Si calitate. Ceva de genul "sunt in plina ascensiune si ma simt bine".
Pentru Bu inca nu am gasit. Nici pentru mine, pfff. Ma mai gandesc...
12 September 2007
Transfagarasan
Well... a trecut ceva timp de cand am fost pe Transfagarasan... Si de atunci... zi de vara, pana-n seara... m-am "distrat" prelucrand fotografiile... (did I tell you ca si-a pus si o amprenta pe lentila mea si ca a trebuit sa decupez/ sterg o parte din fotografii???).
Anyway, ce-am invatat noi din asta, copii??? NU lasati oameni care zic ca se pricep sa umble la aparatul vostru foto!!!
Boooon, acestea fiind spuse, here are some photos. Si daca zice cineva ceva despre contrast sau granulatie, e mort. Capisci?!!
Anyway, ce-am invatat noi din asta, copii??? NU lasati oameni care zic ca se pricep sa umble la aparatul vostru foto!!!
Boooon, acestea fiind spuse, here are some photos. Si daca zice cineva ceva despre contrast sau granulatie, e mort. Capisci?!!
11 September 2007
10 September 2007
Design ambiental
Ma tot uit la emisiunile cu amenajari de pe la tv. Si la diverse case in care ajung, "in vizita" :-). Si ma minunez. Si ma gandesc ce inseamna de fapt design ambiental in capul majoritatii oamenilor, pentru ca la mine in cap e alta imagine...
De obicei, la tv, un om cu ceva simt estetic (=se pricepe la culori/ forme, eventual si stiluri) amenajeaza o casa/ camera. Concret, ce face el: alege o gama cromatica si un stil (de obicei modern) si incepe sa puna: o canapea, o biblioteca, trei perne funky si pufoase, un covor blanos, trei spice intr-o vaza, lumanari pe etajere si pe masuta din fata canapelei etc etc. In timpul asta vorbeste despre chestii de genul: "se poarta" lemnul wenge, rosul da forta dar nu trebuie folosit in cantitati mari, combinatia mov- verde este foarte fresh...
Bon. Toate bune si frumoase. Rezultatul este o incapere placuta ochiului, care arata muult mai bine decat ce isi face romanasul nostru in propria casa. Dpdv estetic este o amenajare reusita, nimic de zis (in fine, mai ies si uratenii, dar sa le consideram exceptii).
Numai ca aici apar eu. :D. Care cred ca design inseamna gasirea echilibrului intre functional si estetic. Cu accent pe functional. Pentru utilizator, nu pentru cel care amenajeaza. Adica te duc la om acasa si incepi sa-l intrebi: ce culori iti plac/ te fac sa te simti confortabil? Hai sa discutam, sa gasim impreuna un stil care ti se potriveste, ca doar tu trebuie sa vezi zilnic mobila aia, nu eu. Nuuuu, nuuuu... sfatul meu de profesionist este sa nu iti pui carpeta cu Rapirea din serai pe perete... Cum e viata ta? Povesteste-mi despre tine si ce faci tu acasa... A! Cand intri pe usa iti arunci geanta si cheile undeva? Ok, pai sa-ti punem o masuta/ raft/ nisa etc la indemana, pentru asta. Ce mai faci? Dimineata iti citesti ziarul in sufragerie? Si iti cumperi toate revistele de pe piata? Pai sa-ti facem un loc- cu suport de reviste si spatiu pentru cana de cafea. Aaaa, si seara citesti, pe canapea? Atunci iti trebuie un lampadar cu lumina suficient de puternica. Si nu o lumina colorata, ca deranjeaza... Si lucrezi pe laptop? Poate iti trebuie spatiu unde sa-l pui... si sigur iti trebuie prize... Si primesti des prieteni? Multi? Jucati carti? Hmmm... asta inseamna o masa pt joc si scaune multe. E casa mica si nu ai unde sa le pui, nu? Scaune pliante (sau o solutie de tipul asta)... si va trebui sa le gasim si un loc de depozitare, sa nu te impiedici de ele prin casa... Ai si copil? Mic? Poate o canapea dehusabila (sa o poti spala). Si mobilier fara colturi primejdioase. Si nu sticla. Ai si o colectie de elefantei roz? Bon, rafturi pentru punerea lor in valoare. Sau colectionezi fotografii alb negru? Trebuie sa le integram in peisaj. Ai multe carti? Sau ai multe CD-uri??? Esti DJ? Atunci punem la indemana sistemul audio... A! Si pana la urma... iti plac lumanarile??? Le folosesti sau macar te incanta prezenta lor? Daca iti pun patru lumanari pe masuta din sufragerie, ai ce face cu ele sau o sa le tot dai la o parte din drumul tau, ca te incurca??? Si asa mai departe. Cu toata casa. Sa ajunga in asa fel incat sa-ti fie "casa". Croita pe masura ta. Nu ca o haina cam larga, de imprumut, cu care incerci sa te adaptezi. Iar treaba desinerului este sa ia toate aceste informatii si sa le adune intr-un ambient estetic, unitar. Aici intervine partea cu esteticul. Dar trebuie sa fie totusi pe gustul tau, sa te reprezinte si sa raspunda nevoilor tale.
De ce nu fac oamenii asta? Beats me. Nu o fac nici cei de la tv, care amenajeaza case stas-fara suflet... genul de casa in care poate sta oricine la fel de bine- pentru ca este prea putin "tailor made". Nu o fac nici cei care isi amenajeaza singuri o casa, oricat de multi bani ar baga in ea. Exista case care te obliga la miscari/ mutari complicate pentru a face un gest simplu, cotidian. De ce sa iti complici existenta, sa te chinui singur? De ce sa nu gandesti functional pentru tine???
Ok, poate ca cei care isi amenajeaza singuri locuinta sunt lipsiti de simt practic, insa "profesionistii" ce scuza au?
Sau poate ca nu stiu eu ce inseamna design ambiental... Dar, hei, ma simt perfectly happy cu definitia mea :-).
De obicei, la tv, un om cu ceva simt estetic (=se pricepe la culori/ forme, eventual si stiluri) amenajeaza o casa/ camera. Concret, ce face el: alege o gama cromatica si un stil (de obicei modern) si incepe sa puna: o canapea, o biblioteca, trei perne funky si pufoase, un covor blanos, trei spice intr-o vaza, lumanari pe etajere si pe masuta din fata canapelei etc etc. In timpul asta vorbeste despre chestii de genul: "se poarta" lemnul wenge, rosul da forta dar nu trebuie folosit in cantitati mari, combinatia mov- verde este foarte fresh...
Bon. Toate bune si frumoase. Rezultatul este o incapere placuta ochiului, care arata muult mai bine decat ce isi face romanasul nostru in propria casa. Dpdv estetic este o amenajare reusita, nimic de zis (in fine, mai ies si uratenii, dar sa le consideram exceptii).
Numai ca aici apar eu. :D. Care cred ca design inseamna gasirea echilibrului intre functional si estetic. Cu accent pe functional. Pentru utilizator, nu pentru cel care amenajeaza. Adica te duc la om acasa si incepi sa-l intrebi: ce culori iti plac/ te fac sa te simti confortabil? Hai sa discutam, sa gasim impreuna un stil care ti se potriveste, ca doar tu trebuie sa vezi zilnic mobila aia, nu eu. Nuuuu, nuuuu... sfatul meu de profesionist este sa nu iti pui carpeta cu Rapirea din serai pe perete... Cum e viata ta? Povesteste-mi despre tine si ce faci tu acasa... A! Cand intri pe usa iti arunci geanta si cheile undeva? Ok, pai sa-ti punem o masuta/ raft/ nisa etc la indemana, pentru asta. Ce mai faci? Dimineata iti citesti ziarul in sufragerie? Si iti cumperi toate revistele de pe piata? Pai sa-ti facem un loc- cu suport de reviste si spatiu pentru cana de cafea. Aaaa, si seara citesti, pe canapea? Atunci iti trebuie un lampadar cu lumina suficient de puternica. Si nu o lumina colorata, ca deranjeaza... Si lucrezi pe laptop? Poate iti trebuie spatiu unde sa-l pui... si sigur iti trebuie prize... Si primesti des prieteni? Multi? Jucati carti? Hmmm... asta inseamna o masa pt joc si scaune multe. E casa mica si nu ai unde sa le pui, nu? Scaune pliante (sau o solutie de tipul asta)... si va trebui sa le gasim si un loc de depozitare, sa nu te impiedici de ele prin casa... Ai si copil? Mic? Poate o canapea dehusabila (sa o poti spala). Si mobilier fara colturi primejdioase. Si nu sticla. Ai si o colectie de elefantei roz? Bon, rafturi pentru punerea lor in valoare. Sau colectionezi fotografii alb negru? Trebuie sa le integram in peisaj. Ai multe carti? Sau ai multe CD-uri??? Esti DJ? Atunci punem la indemana sistemul audio... A! Si pana la urma... iti plac lumanarile??? Le folosesti sau macar te incanta prezenta lor? Daca iti pun patru lumanari pe masuta din sufragerie, ai ce face cu ele sau o sa le tot dai la o parte din drumul tau, ca te incurca??? Si asa mai departe. Cu toata casa. Sa ajunga in asa fel incat sa-ti fie "casa". Croita pe masura ta. Nu ca o haina cam larga, de imprumut, cu care incerci sa te adaptezi. Iar treaba desinerului este sa ia toate aceste informatii si sa le adune intr-un ambient estetic, unitar. Aici intervine partea cu esteticul. Dar trebuie sa fie totusi pe gustul tau, sa te reprezinte si sa raspunda nevoilor tale.
De ce nu fac oamenii asta? Beats me. Nu o fac nici cei de la tv, care amenajeaza case stas-fara suflet... genul de casa in care poate sta oricine la fel de bine- pentru ca este prea putin "tailor made". Nu o fac nici cei care isi amenajeaza singuri o casa, oricat de multi bani ar baga in ea. Exista case care te obliga la miscari/ mutari complicate pentru a face un gest simplu, cotidian. De ce sa iti complici existenta, sa te chinui singur? De ce sa nu gandesti functional pentru tine???
Ok, poate ca cei care isi amenajeaza singuri locuinta sunt lipsiti de simt practic, insa "profesionistii" ce scuza au?
Sau poate ca nu stiu eu ce inseamna design ambiental... Dar, hei, ma simt perfectly happy cu definitia mea :-).
06 September 2007
Si totusi...
Ok, ieri am avut o zi memorabila. De ce? Pentru ca merit, I guess... sau pentru ca asa sunt toate zilele mele daca le privesc din unghiul "sunt critica da' ma distrez" (e, si ce daca nu are prea mullt sens???).
In fine, dupa cum incepusem sa spun... ieri m-am dus la service-ul Nokia, pentru ca am ceva probleme cu hands free-ul. La service- coada. Trei persoane in fata mea. Mereu e coada. Si cald. De mori. Da, mai fusesem si cica urma sa mi-l schimbe daca aduc si factura (s-a dovedit ca l-ar fi schimbat dar hei, nu il aveau pe stoc, asa ca ma mai duc...). Anyway, acum aveam si factura. Booon... in fata era un individ, versiunea jeans-all-over (camasa si pantaloni) care mesteca guma de zor si, din cate am dedus, venise cu telefonul sefului la reparat. Si a inceput balamucul: si-a sunat seful sa-i spuna ca trebuie sa lase telefonul la laborator, sefului nu i-a placut ideea, a vrut sa vorbeasca si cu cel de la Nokia, respectivul i-a explicat chestii cu "va inteleg dar asta este politica firmei" pana cand imi capiase mie capul, finally s-au apucat sa faca actele sa-l lase, am auzit toata istoria repovestita de omul in jeans- in timp ce ii explica diversele nuante celui de la ghiseu... etc etc. Ok, am zis ca totusi trasenia se aproprie de final. Neeee, nu s-a terminat pentru ca i-a dat bateria de la telefon... si a scapat-o pe jos (!!!)... asa ca au cautat-o pe langa desk, sub desk, pe desk... iar dupa aceea care genialului om in jeans i-a venit ideea sa-i arate si telefonul proprietate personala si sa intrebe cum se deschide carcasa... asa ca am aflat cum se deschide carcasa... Aaaaaaaaaaaaaa, deja cel din fata mea dadea semne ca se pregatea sa-si faca sepuku.
Eu macar aveam ceva surse alternative de amuzament: tocmai primisem un telefon, cum ca aveam o sedinta la 12.00. Hehe. M-am uitat luuung in jos la mine si m-a pufnit rasul: Globes negrii, blugi cu aspect usor tocit, maieu negru mai lung si desupra tricou bleu cu Pucca, bentita bleu in par :-)). Yep, ready for a meeting. Bring it on!
Bon, asta a fost dimineata. Seara s-a incheiat glorios cu sosirea mea acasa impreuna cu Bu. Intram frumos pe usa, eu ma duc la ale mele, cand Bu zice "he", se napusteste la usa, o deschide, se uita afara, o inchide repede si afiseaza o privire tulbure.
...
Il cunosc de mult pe Bu asa ca mi-a picat repede fisa la ce s-a gandit:
"Ti-au furat bicicleta?"
"Da!!! Nu vreau sa vorbesc despre asta!"
Pfff... Bicicleta luata recent (second hand). Sincera sa fiu, nu cred ca bicicleta aia urma sa aiba zile prea bune. Parerea mea e ca lui Bu ii cam trecuse entuziasmul initial, asteptam momentul in care sa-mi propuna sa o vindem sau ceva... Dar au furat-o. OMG. Bicicleta legata cu lantul (la ambele roti) de balustrada... Si nu stam la parter. Sau la etajul 1-2-3... Si de dimineata era acolo.
In fine, dupa cum incepusem sa spun... ieri m-am dus la service-ul Nokia, pentru ca am ceva probleme cu hands free-ul. La service- coada. Trei persoane in fata mea. Mereu e coada. Si cald. De mori. Da, mai fusesem si cica urma sa mi-l schimbe daca aduc si factura (s-a dovedit ca l-ar fi schimbat dar hei, nu il aveau pe stoc, asa ca ma mai duc...). Anyway, acum aveam si factura. Booon... in fata era un individ, versiunea jeans-all-over (camasa si pantaloni) care mesteca guma de zor si, din cate am dedus, venise cu telefonul sefului la reparat. Si a inceput balamucul: si-a sunat seful sa-i spuna ca trebuie sa lase telefonul la laborator, sefului nu i-a placut ideea, a vrut sa vorbeasca si cu cel de la Nokia, respectivul i-a explicat chestii cu "va inteleg dar asta este politica firmei" pana cand imi capiase mie capul, finally s-au apucat sa faca actele sa-l lase, am auzit toata istoria repovestita de omul in jeans- in timp ce ii explica diversele nuante celui de la ghiseu... etc etc. Ok, am zis ca totusi trasenia se aproprie de final. Neeee, nu s-a terminat pentru ca i-a dat bateria de la telefon... si a scapat-o pe jos (!!!)... asa ca au cautat-o pe langa desk, sub desk, pe desk... iar dupa aceea care genialului om in jeans i-a venit ideea sa-i arate si telefonul proprietate personala si sa intrebe cum se deschide carcasa... asa ca am aflat cum se deschide carcasa... Aaaaaaaaaaaaaa, deja cel din fata mea dadea semne ca se pregatea sa-si faca sepuku.
Eu macar aveam ceva surse alternative de amuzament: tocmai primisem un telefon, cum ca aveam o sedinta la 12.00. Hehe. M-am uitat luuung in jos la mine si m-a pufnit rasul: Globes negrii, blugi cu aspect usor tocit, maieu negru mai lung si desupra tricou bleu cu Pucca, bentita bleu in par :-)). Yep, ready for a meeting. Bring it on!
Bon, asta a fost dimineata. Seara s-a incheiat glorios cu sosirea mea acasa impreuna cu Bu. Intram frumos pe usa, eu ma duc la ale mele, cand Bu zice "he", se napusteste la usa, o deschide, se uita afara, o inchide repede si afiseaza o privire tulbure.
...
Il cunosc de mult pe Bu asa ca mi-a picat repede fisa la ce s-a gandit:
"Ti-au furat bicicleta?"
"Da!!! Nu vreau sa vorbesc despre asta!"
Pfff... Bicicleta luata recent (second hand). Sincera sa fiu, nu cred ca bicicleta aia urma sa aiba zile prea bune. Parerea mea e ca lui Bu ii cam trecuse entuziasmul initial, asteptam momentul in care sa-mi propuna sa o vindem sau ceva... Dar au furat-o. OMG. Bicicleta legata cu lantul (la ambele roti) de balustrada... Si nu stam la parter. Sau la etajul 1-2-3... Si de dimineata era acolo.
04 September 2007
Iaurturi
Cred ca m-a bantuit zeul Tnuva, ca m-am legat de ei cu chestia aia cu gustul dragostei... pentru ca ieri am avut o zi infernala. Intai am aflat ca am o sedinta cand eram acasa bine-mersi in pijama si tocmai ii dadusem lui Bu masina sa plece el cu ea (a mea e inca in service), asa ca l-am sunat si intors din drum. Apoi m-am dus la sala, printr-un trafic infernal pe Stefan cel mare dupa care m-am intors tot pe Stefan cel mare, sa-l iau pe Bu, dar, hei, what were the chances, am ajuns prea devreme si cum eram imbracata in tinuta de sala... unde sa ma duc- unde sa ma duc, am stat in masina si am citit... A, si evident ca in fuga aia nebuna de dimineata am uitat acasa si vreo doua- trei chestii pe care vroiam sa le iau cu mine, asa ca toata ziua mea a fost cam ametita...
Dupa care, cand am aterizat in fata rafturilor din supermarket sa-mi cumpar iaurt... surprize majore: disparusera Milli si era plin de Tnuva cu nume ciudate: "Mango pofticios", "Visina racoricioasa" si alte chestiuni similare care sunau aiurea rau pentru mine. Dar mi-am luat un mango. Pofticios :-). Si acum revin asupra subiectului si spun: e bun. E foarte bun (avertisment: e gras si contine si smantana). Mi-a placut la nebunie.
Ok?
... da' reclama tot nu-mi place...
Dupa care, cand am aterizat in fata rafturilor din supermarket sa-mi cumpar iaurt... surprize majore: disparusera Milli si era plin de Tnuva cu nume ciudate: "Mango pofticios", "Visina racoricioasa" si alte chestiuni similare care sunau aiurea rau pentru mine. Dar mi-am luat un mango. Pofticios :-). Si acum revin asupra subiectului si spun: e bun. E foarte bun (avertisment: e gras si contine si smantana). Mi-a placut la nebunie.
Ok?
... da' reclama tot nu-mi place...
Weekend
Am fost un weekend foarte interesant. O noua dimensiune a ideii de relationare :-)).
Pentru inceput am avut o intalnire cu doi cunoscuti. Sa mai discutam una-alta. Au venit cu pizza si suc :-)). Asa ca eu le-am dat inghetata... Apoi am fost la altcineva acasa. La masa. A facut lasagna, aia speciala despre care ne tot vorbise... Apoi ne-a batut la Rummy. Brrrr... Dupa care, duminica seara, a sunat o alta cunostinta: nu vrem sa mergem la bowling?... Ca el e cu sotia in zona... Ba vrem, ca Bu e mare amator de bowling :-) (ooo, da, a batut Bu, dar la un scor foarte strans- 5-4 si zau ca erau in stare sa mai joace daca nu insistam noi, femeile :-) sa mai si dormim in noaptea aia...).
Per total, da, se poate spune ca vorbim deja de oameni cu care suntem mai mult sau mai putin prieteni, insa sunt oameni cunoscuti intai printr-o relatie mai oficiala...
Si, da, exista si persoanele din spectrul opus, ca cea care a urlat in telefonul meu vineri. Mmmm, nu, nu tolerez bine astfel de lucruri. Situatia in sine nu era extrem de grava si s-a rezolvat relativ repede, ramane sa vedem cum e cu atitudinea asta... pentru ca nu accept sa se tipe la mine.
Pentru inceput am avut o intalnire cu doi cunoscuti. Sa mai discutam una-alta. Au venit cu pizza si suc :-)). Asa ca eu le-am dat inghetata... Apoi am fost la altcineva acasa. La masa. A facut lasagna, aia speciala despre care ne tot vorbise... Apoi ne-a batut la Rummy. Brrrr... Dupa care, duminica seara, a sunat o alta cunostinta: nu vrem sa mergem la bowling?... Ca el e cu sotia in zona... Ba vrem, ca Bu e mare amator de bowling :-) (ooo, da, a batut Bu, dar la un scor foarte strans- 5-4 si zau ca erau in stare sa mai joace daca nu insistam noi, femeile :-) sa mai si dormim in noaptea aia...).
Per total, da, se poate spune ca vorbim deja de oameni cu care suntem mai mult sau mai putin prieteni, insa sunt oameni cunoscuti intai printr-o relatie mai oficiala...
Si, da, exista si persoanele din spectrul opus, ca cea care a urlat in telefonul meu vineri. Mmmm, nu, nu tolerez bine astfel de lucruri. Situatia in sine nu era extrem de grava si s-a rezolvat relativ repede, ramane sa vedem cum e cu atitudinea asta... pentru ca nu accept sa se tipe la mine.
Subscribe to:
Posts (Atom)