26 November 2008

Bu si Zu... si piticania si Bro' si...

Bu si Zu isi continua cu spor existenta plina de neprevazut si momente de neuitat...

Eu ma aflu pe ultima suta de metri. De la jumatatea lui decembrie ma retrag la baza, sa dospesc linistita la copil. Asta pentru ca am si obosit si imi este din ce in ce mai greu- oricat de activa sunt eu, totusi nu in fiecare zi ai energia necesara pentru toate cele. Plus ca vine frigul, poate si ceva zapada si nu cred ca vreau sa mai conduc cand s-o pune gheata. Asa ca acum tot incerc sa le dovedesc pe toate, sa le asez bine, sa le organizez si sa imi fac ordine in fisiere, ca sa las totul ok in urma mea. Si rasnita de computer a inceput sa dea rateuri, speriindu-ma cu ideea inecarii atat de aproape de mal. Oricum, ideea este ca sunt ocupata- de aceea am disparut/ dispar/ o sa dispar.

E o senzatie ciudata, de plecare in necunoscut, chestia asta cu statul acasa. Greu de controlat.

Dar si acasa avem evenimente. Chiriasul Bro' este in continuare chiriasul nostru. Ne-am imprietenit cu pestii lui- cred ca s-au indragostit iremediabil de Bu, care le da de mancare si le vorbeste zilnic, urmarim cu mare interes cifra mereu in crestere a guvizilor, pentru ca mereu depistam o pestoaica brusc dospita prin acvariu :D... si avem deja un mod de viata bine format in trei, uneori chiar patru, cand apare si Bebel- gogoasa. Deja stiu ce produse sa cumpar pentru fiecare si chiar reusesc sa diferentiez sosetele si tricourile lui Bu de cele ale lui Bro' cu o marja foarte mica de eroare :-). Iar cei doi indivizi ba se apuca sa fumeze in duet in bucatarie, de nu mai am eu acces la frigider (tragedie!!!), ba se uita la meci impreuna... Insa, deoarece se pare ca nu e bine sa mai calatoresc distante lungi cu masina (offfffffff, la ce oferte sunt acum in turism, vai ce o mai taiam eu afara din tara!!!) si nu am cum sa mai ajung la familia lui Bu, vine Mohamed la noi. Plus patut/ carut si alte minunatii pentru copil, colectate de la sora lui Bu, lucruri plimbate juma' de tara cu masina de catre parintii lor si chiar abandonate pe moment prin Oradea unde li s-a stricat masina si a trebuit sa o lase o saptamana in service acolo si sa plece cu trenul :D. So, Bro' va trebui sa se mute temporar la mama, il evacuam :-))... Oricum devenise suspect- de dimineata a plecat cu galeata cu mop si aspiratorul nostru (ca sa isi faca ceva curatenie la el, sa poata muta mobilele) si Bu (care nu cunostea detaliile povestii) se uita nedumerit cum Bro' ne inhata aspiratorul, intreband confuz: dar noi nu mai avem nevoie de astea??? La care Bro' i-a explicat ca incetul cu incetul ne goleste casa, ca doar nu o sa plece cu mana goala :-)).


Ai mei evident ca isi mai pregatesc o plecare din tara, de Revelion iar pe mine ma chinuie dorul de duca, taman cand nu pot sa plec nicaieri, nu pot sa merg nici macar la schi, pfffff.

Bu merge la dentist si are diverse evenimente socante, adica just try to imagine cum stateam eu linistita la birou si suna telefonul: "Tzumpi, mi-au cazut dintii!!!" ??? Da, mi-a luat cateva minute bune sa inteleg cum adica "i-au cazut dintii" dar dupa aceea m-am distrat de minune mustacind pe margine cand i-a trantit si lui Bro' acelasi anunt complet naucitor... Trecem peste cardul acum pierdut iremediabil despre care le-a spus alor mei ca l-a gasit intr-un buzunar, de nu mai inteleg saracii nimic (eu le-am spus ca l-a pierdut, el ca l-a gasit, e varza...) si ajungem la suspecta intentie a sotului meu cu acte, dar fara buletin de Bucuresti (pentru ca refuza sa isi faca, e ceva teribil, noi nu locuim oficial impreuna :-))), in fine, intentie spuneam, de a se duce acasa sa voteze. Sa voteze pe cine??? Ca nici nu ii stie pe cei de acolo??? Have no idea, l-a patruns spiritul civic si il chinuie rau...

Iar ieri am vrut sa il strang de gat, la propriu, pentru ca a mers cu mine la un soi de supermarket sa mai luam una-alta, in special lapte. Bu uraste sa mearga la cumparaturi. Eu, de obicei, nu merg cu el la shopping, dar era o exceptie, de, ne nimerisem impreuna si repede- repede am fugit la un magazinas sa facem o mica aprovizionare... Si mai eram si intr-un supermarket necunoscut mie (mic de altfel), aterizata direct din noapte, frig si alergatura... asa ca stateam usor pierduta intre rafturi, incercand sa-mi aduc aminte ce produse caut, cine sunt si ce naiba fac acolo, basic sa-mi adun gandurile... cand de dupa vreun raft, ceva, aparea un personaj agitat cu mesaje de genul: "hai sa mergem", "mai ai???", "gata???", "pot sa ma asez la coada???" si tot zenul meu si bruma de lista de cumparaturi care reusea sa se lege in capul meu se spulbera in patru zari... Concluzia: la final eram zburlita toata de nervi, el reusise sa indese in cos toate dulciurile si chipsurile care ii plac iar eu simteam acut ca probabil am uitat sa cumpar jumatate din lucrurile de care aveam nevoie iar acasa m-am trezit ca mai si inhatasem o marca diferita de cereale, din care nu mancasem never-ever si nici nu imi doream sa incerc...

Iar acum Bu tocmai m-a sunat, sa ma intrebe: "ce fac voinicii mei (adica bebe si cu mine)... e liniste si armonie, nu??? Pai daca nu sunt eu acolo..." :D

2 comments:

Ana said...

e foarte tare Bu acesta al tau,mai Zu:)

un fel de rau cu rau, dar groaznic fara rau...:)))

Zu said...

Well, Bu a ras si a zis ca asta e un comentariu foarte bun :-))