11 December 2008

Jurnal de bebe (29 saptamani)

Lucrurile se ingreuneaza. La propriu. Numarul kilogramelor a crescut simtitor si chiar usor ingrijorator pentru mine, pentru ca nu imi doresc sa am probleme la nastere din cauza greutatii (cumnata mea a avut, destul de mari). Nu este nimic grav, nici iesit din grafic, doar ca e o schimbare surprinzatoare de cifre. Se pare ca trimestrul trei aduce cu sine evenimente de acest gen, copilul triplandu-si pana la final greutatea.

Am fost ieri la doctor, sa vedem ce mai face bebe si cum mai stau lucrurile. Iar piticania e ok- e deja maaare, de nu mai incape in intregime imaginea ecografului, asa ca l-am studiat pe bucati :D. Sta cumva aproape in picioare, cu capul sus, inspre plamani si picoarele cred eu ca sunt cele cu care insista sa imi toace vezica marunt-marunt. Inca nu m-a lovit in alte organe- so far ii place tare mult vezica mea, pentru ca tot insista pe acolo. O singura data nu stiu ce anume si-a varat suuus- sus de tot, la plamani, de nu mai puteam eu sa respir si mi-au dat lacrimile de durere. Ramasesem blocata pe fotoliu si am strigat disperata dupa Bu, care m-a pus sa ma intind, dar nu era mai bine, asa ca am inceput sa ma "zgaltai" usor, ca sa determin "inamicul" sa-mi schimbe pozitia :-))...

Cred ca isi construieste ceva acolo, nu mi-e clar ce, poate o motocicleta sa iasa mai repede sau, de ce nu, o mitraliera sa atace pe oricine incearca sa-l scoata de acolo... have no ideea, insa clar apeleaza cu sarg la tot calciul si fierul din organismul meu, de am ajuns sa iau niste pastilute roz zilnic (droguri??? arata ca niste droguri, sunt roz, zau asa!) si sa mi se puna carcei in somn. Pe moment mi se si zbate o pleoapa cam de o saptamana, e teribil de enervant si obositor.

A, ca tot ziceam de oboseala: normal ca e din ce in ce mai obositor sa plimb toate kilogramele astea dupa mine. Si dorm agitat, nu pot sa respir, ma foiesc de pe o parte pe alta, incercand sa-mi gasesc o pozitie mai buna, fac ture la toaleta (cred ca s-a dublat consumul de hartie igienica in casa noastra :-)) si ma dor incheieturile. Sa stau la orizontala este cel mai greu. Mobilitate foarte aproape de 0, senzatie de balena esuata pe uscat...

Atata timp cat insa acestea sunt singurele simptome sacaitoare pe care le am, e bine. Navighez ca o corabie maestuoasa (ooooooooo, ce cuvant potrivit, sugereaza exact prestanta data de noul meu gabarit :P) prin zilele de sarcina. Sunt calma si am o stare de bine ceva fantastic. Ma simt linistita. Greu de explicat, e o senzatie de implinire, de rotunjire (hei, fac ce fac si tot la dimensiuni ajung :-)). Mi-e drag puiul asta de om si imi place sa fiu insarcinata.

Si e si distractiv: mi-am cumparat papuci! Marimea 40!!! Iar Bu a primit de la mosul nicolae-mama niste papuci "imblaniti" teribili, care imi vin taman bine si tare imi mai fac cu ochiul... si sunt marimea 42!!! :-)). Deja nu mai am decat doua perechi de incaltari in care incap si ma gandesc sa-mi cumpar niste cizme de iarna, ceva... tot asa, un 40 sau chiar 42 :-)) Suna teribil de amuzant, tinand cont de faptul ca eu port 38 in mod normal...

A, si Bu l-a intrebat pe doctor daca "e tot baiat" si doctorul a inceput sa rada... :-) so far se pare ca piticania nu s-a razgandit...

5 comments:

Anonymous said...

ei..sa nu razi, eu ii dau dreptate sotului tau sa fie curios; noi, dupa ce am stabilit clar ca-i baiat si am dat zvon in toata tara, la o ecografie am avut marea surpriza sa-i fi cazut cucul....asa ca...acum e fetita:)

Anonymous said...

ei..sa nu razi, eu ii dau dreptate sotului tau sa fie curios; noi, dupa ce am stabilit clar ca-i baiat si am dat zvon in toata tara, la o ecografie am avut marea surpriza sa-i fi cazut cucul....asa ca...acum e fetita:)

alina said...

Dacă ai fost slabă de felul tău, de normal să pui mai multe kg, și eu am pățit la fel cu prima sarcină. Când te lovește în plămâni, schimbă poziția, la mine nu le convenea când stăteam pe scaun, atunci atacau plămânul drept - parcă și acum simt usturimile, uhhhh ...
Obișnuiește-te cu ideea că vei purta, probabil, nu număr mai mare la încățăminte. Se întâmplă. Eu purtam 37, acum 38, sau chiar 39!

Anonymous said...

rezista Zu, rezista!

Zu said...

@anonymous: :-) daca piticania decide ca vrea sa iasa fata... o sa fie la fel de iubita, cu siguranta. Am vrea doar sa stim, ca sa nu anuntam una si sa ne trezim la iesire cu altceva :-))

@alina: Da, si mama mi-a spus ca si ei i-a crescut masura la pantofi cu jumatate de numar: astept sa vad cum o sa fie la mine. Pe moment mi-am cumparat cizme marimea 40 :-))!!!!.

@malina: :-)) multumesc, continuu sa inregistrez cu uimire tot ceea ce mi se intampla...