Inca de dinainte de epoca de piatra, adica inainte de Bu, casatorie, odrasla etc., imi propusesem sa nu ii spun copilului meu ca e frumos ci ca e destept, inteligent, descurcaret, ca poate face orice isi doreste, ca am incredere in el si alte de-astea... motivationale :P.
Ok, acum am odrasla... ma uit la ea, ce stiu eu ce se petrece in capul ei??? Probabil ca e destept, ca doar e al meu :-)), trebuie ca elaboreaza ceva teoreme si axiome nemaivazute as we speak, insa realitatea care te izbeste este ca, vai mie, ce frumos e!!!! Puiul ciorii, normal. Si cum sa nu ma minunez la toate mutritele pe care le face si sa nu il fotografiez in toate ipostazele posibile??? Si evident ca atunci cand imi cad ochii pe el prima idee e, pfff, ce frumos e si nu, nu bantuie prin capul meu nimic legat de coeficientul lui de inteligenta... Mda, pana aici mi-a fost cu teoria...
4 comments:
Welcome to the club!:))))
Pai te cred ca este frumos, ca doar l-am vazut in cateva poze!
Si eu ma trezesc f des fantazand ce frumos ar fi sa aiba ochii si parul Printzului Consort si nasul si buzele mele, niciodata nu ma gandesc sa aiba claritatea matematica si capacitatea de sinteza a consortului si sensibilitatea mea! :)
Cand mai postezi niste poze?
s convinsa ca i frumos piticu, ma, zu, nu ca l vezi tu puiu ciorii
Well, "io" zic ca e frumos, publicul spectator insista ca e frumos, daca toata lumea iti spune ca esti beat te duci si te culci asa ca ok, bebe e frumos :P.
Btw: cand eram insarcinata Bu a emis celebra fraza glumeata: "mi-ar placea ca piticul sa fie destept ca tine si frumos ca mine :-))". Pfff, unde era frumusetea familiei :-))...
Post a Comment