19 March 2010

If you can't beat them...

Une dintre chestiunile pe care le aplic frecvent in design, este cea conform careia daca ai ceva aiurea in layout si nu il poti sterge, mai bine il accentuezi decat sa incerci sa il ascunzi si sa speri ca nimeni nu il va observa. Il vor observa, asa ca mai bine ii cauti un sens si il integrezi cumva in grafica, sa arate ca si cum tu chiar ai vrut sa se afle acolo.

Aplicand ideea la viata mea cu piticot, dupa ce am cules odrasla din dulapul de bucatarie de n ori si am stat cu inima cat un purice ca poate ajunge la obiectele fragile de acolo si isi face rau, am decis sa ne simplific existenta. If you can't beat them, join them... Am mutat tot ce era periculos in partea de sus si i-am lasat domnului doar cratiti si tot felul de minunatii din plastic ce il incanta nespus si pe care este in stare sa mi le insire pe podeaua din bucatarie de n ori pe zi. Asa ca eu am invatat sa imi fac treaba sarind peste castronase si cutii de plastic, iar el se uita fascinat cum se poate zdroncani de gresie ibricul meu de 300 de mii. Asta ii place cel mai mult: il pune cu fundul in sus si ii da un ghiont usor, cat sa se balangane ala nitel...

8 comments:

ILANA ANDREEA said...

O, da! :) Da' stiu ca stai bine cu nervii daca suporti zgomotul ala a la long :))

Ceska777 said...

Mai devreme sau mai tarziu orice mama ajunge la concluzia din postul tau...ai dreptate! :-))))
http://vis-si-realitate.blogspot.com/2010/03/pana-vin-pompierii.html
Ce se mai poate intampla vezi in link-ul de sus.
Eu m-am considerat re-avertizata de patanie. Gaza mea e un capatanos, din trei tipuri de casca pentru biciclisti nici unul nu i s-a potrivit. Deh, dudumic dar capos!

Danae said...

Oooo, daaa, imi amintesc de momentele astea. Dar e bine sa stii ca e acolo, langa tine.

Zu said...

@Ilana Andreea: Inca mai rezst :D

@Ceska777: Auch, trebuie sa stau cu ochii pe el....

@Danae: E adevarat, macar e linistit asa si mai pot sa fac si eu cate ceva...

Unknown said...

Hehe, asa am facut si eu, adica l-am lasat sa cerceteze, nu de alta dar am observat ca dupa ce cerceteaza o data de doua ori se plictiseste si nu mi are obsesia respectiva. Eu nu l-am lasat pe Andreiutu cu oale, ibrice dar i-am furnizat o gama foarte larga (vreo 5) si variata (in dimensiuni si culori) de lighene, e absolut fascinat de ele.

lore said...

noi avem niste blocatoare pentru usi. Le folosim cu mare succes la dulapul unde e galeata de gunoi si la frigider, dar tot raman deschise sertarele unde-s o groaza de chestii interesante!
Am mers si noi pe premisa ca daca-i dam anumite obiecte, se va plictisi de ele, insa tot roade telecomanda, camera video sau telefoanele, desi are acces la ele de cateva saptamani bune!
Probabil ca bebelusii nostri sunt un fel de Jamie Oliver in devenire, caci se pare ca stau cu noi in bucatarie, dragalasii de ei! Al meu a descoperit mai demult bucuria lingurilor lovite de cratiti si capace trantite pe gresie, iar eu nu pot decat sa o cred pe vecina de sub noi care imi spune ca bebe e plin de energie de cate ori ne intalnim!
Oricum ar fi, in perioada asta am remarcat ca-l atrag mai mult obiectele pe care le folosim noi decat jucariile lor scumpe cu leduri si zdranganele, ceea ce inseamna ca vom face economii de-acum inainte!

Unknown said...

Ooo, da, distractie maxima cu oale si plastice!!!!

Zu said...

@Laura: la ibric a ajuns intr-un momentd e maxima slabiciune din partea mea si cum incerc sa aplic principiul constanteti, ok, am zis da, da ramane... ibricul a fost adjudecat.

@Lore: da, avem si noi niste sisteme de blocare, chiar foarte bune- pentru sertare nu am gasit eu ceva sa ma multumeasca (nici nu tin mortis sa dau gauri prin ele). Dar e bine, ca invata sa deschida/ inchida :D. iar cu diferitele jucarii de adulti, of, sotul meu ii da aproape orice minunatie, are deja un mouse si o pereche de casti ale lui (bine, astea erau stricate).

@Silvia: yep, maxima si ca volum :-))))