Bu si Zu, parinti

Azi i-am luat sange piticului, parte din acele analize de rutina despre care scriam aici. Ne-am dus de dimineata, matinali si agitati caci nu stiam la ce sa ne asteptam si, well, per total pot sa spun ca fost mai bine decat imi imaginam eu, dar tot sunt fericita ca nu trebuie sa repet experienta prea curand. Nu a durat mult, insa mie imi curgeau deja lacrimile si imi tremura vocea. Normal ca am iesit din cabinet cu sirena urland de mama focului: mai ales cand asistenta care i-a luat sange a venit, amabila, sa-i aduca un cadou, ha!!!, atata i-a trebuit, s-o vada din nou... tragedie!!!! dar i-a trecut destul de repede si nu s-a intamplat niciuna dintre tragediile pe care le vizualizam eu (ac rupt in vena si alte minunatii).

Eu il tineam in brate, o asistenta ii imobilizase bratul iar o alta ii lua sange, in timp ce piticotul urla si dadea din picioare cu indarjire. Iar Bu? Bu a vrut sa ma lase singura cu asistentele, zicandu-mi: "bine, eu va astept afara"... Ha??? Riiight... nici nu ma vizualizam fara el la scena asta, asa ca a tinut si el copilul.

La final, plecand catre masina, ma stropsesc la Bu: "cum sa ma astepti afara???" si primesc urmatoarea explicatie:

- Nu puteam sa stau acolo, tu nu intelegi, tu ai instinct matern...
??? ma uit perpexa la el si procesez: aha, si???
- Eu am instinct de "ii omor pe toti"...
????!!!!
- Adica instinct patern, completeaza el pe un ton convins...