Da, dorm pana la ore ce acum cateva saptamani mi se pareau imposibile, nu mai depind de un program riguros (comparatia cu armata e foarte buna) si am timp liber berechet, ce mai, simt din plin gustul savuros al libertatii absolute: eu si infinitul, zau, parca mi-a disparut si linia orizontului din ecran... dar mi-e dor de el. Casa e prea goala si prea ordonata, jucariile nu se clintesc de la locul lor, parca nu am scop in viata si, mai grav, nu mai am pe cine sa smotocesc, pupacesc, admir.
Mor de dorul: de la zambetul larg pana la manutele curioase. Sau labutele micute, taman bune de pupat :D.
4 comments:
Da, e greu! Asa este! Ai alta viata acum si fara gagalicea pufoasa e total diferita. Cand il luati?
Of, stim cum este...nici noua nu ne place casa fara tropa tropa.
>:d< >:d< >:d< Dumnezeu vegheaza neincetat, asa ca toate se vor rezolva si va fi bine! Ai incredere si bucura-te de toate lucrurile frumoase din jurul tau si vei vedea cat de norocoasa esti! >:d< >:d<
@Silvia: in weekend, abia astept :-)
@Andreea: nu???? Vreau tropa-tropa!!!! :D
@Radda: Multumesc frumos, am zis ca nu ma mai vaicaresc, imi dau singura un sut sa ma mobilizez...
Post a Comment