Pentru ca ieri a implinit doi ani si o luna si inca ma mai gandesc daca sa continui jurnalul acela scris pe luni, astazi am povestesc despre petrecerea de doi ani, ca tot sunt datoare cu istorisirea aceasta de mult... cam de acum o luna :D, cand am avut o petrecere care a adunat cam tot clanul, minus rudele din partea lui Bu care nu au reusit sa ajunga si minus Bro' si Gogoasa, plecati sa cucereasca partiile din Austria (degeaba avionul lor de intoarcere era taman in seara petrecerii, tot nu ajungeau).
Ce a iesit? Nebunie cu copii: doi baietei pe masinute rosii (piticul si prietenul lui), o fetita pe motocicleta si un pitic in patru labe au ametit un restaurant intreg. Ca la fiecare eveniment major de cand il avem pe omulet am avut si un bebe la purtator (in burtica) printre noi (evident ca era de fiecare data altul !:D): am avut verisoara 1 insarcinata la botezul piticului, verisoara 2 insarcinata la petrecerea lui de1 an si iata ca si la aniversarea de 2 ani a participat viitorul bebe al unui cuplu de prieteni... Ah, zau daca nu port noroc :P.
Booon... s-au desfacut din cadouri, copiii s-au fugarit prin sala, s-au jucat ba cu avionul, ba cu buldozerul, ba cu motostivuitorul (no kidding, chiar asta era, cu precizare de la nasi :D) pe podea, s-a mancat paine (mancarea a intarziat, pfff :P) si in general totul a gravitat in jurul lor. De la parinti la bunici si cam la tot ce se intampla...
La tort... nu mai spun... am incercat eu sa il conving pe omulet sa sufle in lumanare (pana la urma am suflat impreuna :D) si cum statea toata lumea adunata grup pe o latura, gata sa vada momentul cheie... paf, din bezna luminata doar de "artifica" de pe tort imi apar in spatele prajiturii yours trully Bro' si Gogoasa, veseli nevoie mare, in echipament de schi, veniti direct de la aeroport :-)))... Soc, surpriza, bucurie: asta da intrare! :D.
Si tot la tort am avut doua capete crete (cei doi pitici- prieteni) care se infipsesera langa el si isi bagau fericiti degetelele in frisca: nu l-au scapat din ochi nici cand a fost dus la o masa separata sa il taie, neee, cei doi s-au infiintat cuminti pe scaunele de alaturi si si-au continuat tacticosi misiunea :D.
Se mai cuvine sa spun ca peste doua saptamani ne-am intos la acelasi restaurant sa taiem motul celui mai mic membru al clanului si ca si atunci s-a lasat cu lins frisca de pe tort (am reusit sa decorez Gogoasa :D) si ca piticul isi facuse din Gogoasa un zeu personal pe care il urmarea inclusiv in incursiunile pe sub mese :-).
Kid counter
2 comments:
offff, of, of ca tare dor imi mai e de obrajori si degetele pufoase!!Daca pe Gogoasa il mai vad macar o data la luna (apropos creste atat de repede ca ma tem ca in curand o sa fie barbatel si nu o sa ne mai putem juca asa cum o facem acum) :), piticului ii ducem lipsa (si cu iarna asta ce nu se mai termina si reintoarcerea ta la job, nu vad vise implinite prea curand :)); chiar azi ma uitam la pozele si filmuletele cu el si radeam singura pe aici :)
La multi ani,asa cu intarziere,cu multa sanatate si bucurii.Tine jurnalul atat timp cat poti si reusesti.O seara frumoasa.
Post a Comment