19 October 2011

Bu la McDo'

Ca sotul meu este special si ca eu l-am cautat mult pana cand am gasit pe cineva cu care sa fiu sigura ca "asta este, garantat nu ne plictisim", se stie deja. Partea buna e ca nu, nu ne plictisim, nu ne plictisim, dar mai este si inovativ, venind de fiecare data cu alt truc ce ma surprinde complet.

Ultima data m-a sunat vineri seara ca e la McDonald's, ce sa ia pentru acasa etc etc. Oooo, good, am zis eu, deja montata de postul Anei care imi facuse o pofta teribila de fish mac, pfff, ma apuca foame numai cand ma gandeam, dar Bu urma sa vina in maximun sfert de ora acasa, asa ca m-am pus pe asteptat fericita.

Si am asteptat... am asteptat... am asteptat... bai, ce naiba face? Eu visam deja pofticios fish mac in diverse culori, ca nu prea mancam noi des mcdo si tare mi se mai facuse dor si sotul meu, disparut in actiune.

Moment in care ma suna. Ma suna? Ce poate sa fie? vrea sa-i deschid usa/ sa-l ajut? Hai ca n-a luat decat doua meniuri... ma gandesc eu in timp ce raspund la telefon ca sa il aud pe Bu intrebandu-ma inocent: "Ce faci, ma astepti? Ti-e foame?". Doh!...

Si apoi urmeaza povestirea socata si socanta a sotului meu oprit la McDrive unde a facut comanda, a platit si a plecat mai apoi ca o floare fara sa ia mancarea, pentru ca se apucase sa vorbeasca la telefon si a uitat complet, pur si simplu a iesit si a plecat spre casa.

Se recapitulam: a platit mancarea si apoi a trecut vajaind prin fata ghiseului unde urmau sa-l serveasca, fara sa se opreasca sa ia mancarea. Imi si imaginez fetele socate ale bietilor angajati cand l-au vazut ca pleaca...

Cum s-a prins ca nu, nu e miros de mcdo in masina pentru ca nu, nu luase mancarea? A pus o frana brusca si s-a intins din reflex sa prinda cola, sa nu se verse, doar ca nu avea ce sa apuce asa ca s-a trezit socat cu un bon de mc dar fara mancare.

Vazuse si el filmuletul cu "smecheria" prin care poti lua mancare de la mc fara sa platesti si bineinteles ca fix asta ii trecea prin cap cand s-a intors in tromba cu bonul intre dinti, doar ca bietii oameni erau inca bulversati de intamplare si i-au dat mancarea comentand nedumeriti "noi am pregatit, dar... ati plecat, de ce ati plecat?".

"Deh, e vineri, a fost o saptamana lunga si vorbeam la telefon", a venit raspunsul intelept al lui Bu...

2 comments:

Radda said...

Suupeeer haios Bu asta al tau!!! Teribil! :)) :)) Ma bucur ca scrii aceste "boacane" ale lui, pt ca sunt povesti de colectie!! :)) Chiar ca nu ai cum sa te plictisesti cu el!! :) Dar, imi place ca a reusit sa indrepte lucrurile. :)

Zu said...

:-)) chiar ca sunt de colectie...