12 March 2012

R-e-s-p-e-c-t (pentru zeita caminului :D)

 Reminder: Hestia = zeita protectoare a focului din camin si a caminului




Toffler scria pe undeva ca una dintre schimbarile majore in societate va fi contorizarea orelor petrecute facand treaba in gospodarie ca ore de lucru efectiv, considerarea lor ca fiind "munca", tot asa cum orele petrecute la serviciu sunt "munca". Iar printr-o carte citita recent, o mama casnica le declara (si nu, nu era vorba de repros) copiilor ei ajunsi la majorat ca jobul ei sunt chiar ei si ca rezultatele ei in munca sunt ei si reusitele lor in viata, modul in care s-au dezvoltat ca adulti :D.

Chestiunea mie imi este cumva clara (ca femeie :D). Eu muncesc acasa, pentru casa mea si familia mea. O fac cu placere dar, sa ne intelegem, nu este un hobby. Nu este ideea mea de cum imi doresc sa-mi petrec timpul liber. In fapt, nici macar nu este timpul meu liber - asta nu e timpul meu liber, ala vine dupa aceea sau, daca sunt smechera, uneori reusesc sa le imbin (quality time cu copilul in timp ce mai bifam o sarcina casnica :D).

Bref, toate informatiile acelea, despre marca preferata a fiecaruia de pasta de dinti, unde anume se ascund fetele de masa bune la noi in casa, cum se coase un nasture sau memorarea garderobei copilului si avut grija sa cumparam ce lipseste (de ex.)... pai si astea necesita munca si energie consumata in memorarea si punerea lor in aplicare. Mi s-a dovedit cat de valoroase sunt unele din aceste informatii pentru buna functionare a unei familii/ case cand, pe motiv de nameti si temperaturi de inghet, sotul a purces sa faca o aprovizionare mare, moment in care m-a  trezit ca toate conostintele mele acumulate in timp privitor la marca cea mai buna de pasta de rosii (eu identific borcanul dupa eticheta, deh), locul pe unde s-ar putea gasi boabele de fasole la conserva (atentie! trebuie sa fie din cea rosie!), plus variante de backup, optionale si alte minunatii similare trebuie transferate rapid in capul lui. Ei bine, nu nici eu nu m-am nascut stiind ca nu e suficient sa cumperi hartie igienica, ci ca e bine sa iei din cea cu 3 sau 4 straturi... nu stiam ce tipuri de detergenti exista, cum se spala rufele pe culori, cum se toaca o ceapa, ce aia rantas ori ce marime poarta la picior copilul, cum se deseneaza o pisica si unde se gasesc cele mai bune piese de teatru pentru pitici. Si tot eu sunt cea cu "ce ceai la ce boala", magazinele unde se gasesc paste in forma de animale, unde sa ne deschidem conturile bancare, care e cea mai buna oferta de vacanta etc.

Pe toate acestea le-am invatat si continui sa le invat. Mi-au consumat timp si energie si o vor face in continuare. Sigur ca si Bu face o parte din ele, dar grosul e la mine, nu la el. Si asta nu pentru ca am un sot lenes, ma sacrifica societatea sau eu mai stiu ce, ci pentru ca asa ne-am impartit noi rolurile. Si nu ma simt victima si nici nu imi e rusine pentru asta desi mi se pare ca e mai la moda sa iti gasesti un fraier care sa le faca pe toate sau sa ai o cariera cu care sa te poti lauda la vizita saptamanala la coafor (mda, briosele pe care le-ai facut ultima data nu sunt un subiect cool de discutie). O consider investitia mea in familia mea si cumva chiar ma mandresc cu asta.

Normal ca in tot procesul asta fac totul pentru a imi simplifica viata (ca tot omul, nu?), ca doar nu ma chinuie nicio gena de gospodina eroina :D. Ideea e ca nici nu intentionez sa reprosez nimanui "tineretile mele sacrificate", opinia mea, ca veni vorba, e doar ca ceea ce fac nu trebuie sa fie ceva de luat "ca atare", nu vine din genele mele, nu m-am nascut cu asta, e o alegere, un exercitiu continuu, presupune un efort, timp si energie si mi se pare firesc sa fie apreciat. Si atat, fara alte discutii. Nu sunt la coada vacii, sunt la altarul casei :D (chestia aia care schimba cei patru pereti de beton intr-un camin :D) si mie asta mi se pare vital in ceea ce priveste cresterea unor copii si bunul mers al unei familii. Please respect that.

4 comments:

The way I am said...

:) Am vazut in weekend un film, The Help, femeile acelea erau casnice, cu menajere si nicio grija decat poate cel mult meniul si rochia aleasa, si astazi si job si casa si copii:))hmmmm. Sigur ca trebuie sa te mandresti cu aceste lucruri.

Zu said...

Nu l-am vazut inca, dar precis ele ar zice ca si grijile alea inseamna ceva :-)). Acum, sincer vorbind, nu sunt neaparat mandra, doar mi se pare ceva firesc ce fac eu - e decizia mea si ma simt bine cu ea, cam asta e...

Ioana said...

Foarte pertinent descrisa situatia. Si sunt mare fan al ideei de invatare continua, si al celei cum ca informatii despre hartia igienica (bun exemplu :D) nu sunt inglobate in zestrea genetica a oricarei femei :))).

Zu said...

@Ioana: multumesc - cred ca este subestimata puterea si utilitatea unor astfel de informatii :D