Bu si iarasi Bu...

Vad ca in ultimul timp sotul meu imi tot da "munitie" si parca e pacat sa nu le scriu, astea merita tinute minte si povestite nepotilor cand oi fi batrana si m-o parca si pe mine cineva la gura sobei...

1. Il conving finally sa sa mearga la cumparaturi (uraste la cumparaturi), sa isi ia niste haine noi (perechea lui favorita de pantaloni rupta in cele din urma a fost picatura ce a inclinat balanta in favoarea unei sesiuni de shopping). Avand copilul cu noi, eu eram mai mult cu ochii dupa omulet si doar ma uitam la ce camasa sau pantalon mai ridica el intrebator dintre umerase, nu am mai stat pe langa el si la cabina de proba.

Concluzia e ca a doua zi de dimineata da se se imbrace cu unul dintre tricourile nou luate si vine la mine cu o figura usor confuza: mmm, nu crezi ca e cam mare pe mine??? Mdap, Bu cel relativ slab inota la propriu intr-un tricou 3XL pe care il luase fara sa il mai probeze, hei, fara ca macar sa-i mai studieze eticheta... avea ceva dintr-un om care a intrat brusc la apa in urma unei cure de slabire drastice, asa ca dupa ce m-am oprit din ras i-am zis sa schimbe tricoul si pe ala sa mi-l lase mie pentru cand oi face burta de gravida si mai mare :D.

2. Omuletul bea lapte de vaca. Bu e fan lapte, e in stare sa bea linistit 1 litru intr-o seara, dar cumva nu m-am gandit ca atunci cand s-a ivit pe langa mine cu laptele "de culcare" al copilului in mana, explicandu-mi ca "uite, cel mic era asa de obosit ca nici nu s-a atins de lapte" ("mmmmhhhmmm, asta este", am zis eu cu nasul in computer) urmatoare idee ce putea sa ii vina a fost sa il bea el!!! Lacom, cu o inghititura mare. Moment in care s-a strambat de mama focului: "ahhhh, avea medicamente in el???". Ooo, da, m-am apucat eu sa-i explic printre hohotele de ras: copilul ia ceva pentru cresterea apetitului, pfff... vai, i-am facut pofta de mancare sotului, poate nu avea saracutul de el :-))...

3. Dupa cum spuneam, Bu uraste sa mearga la cumparaturi si, bonus, adora sa doarma pana mai tarziu sambata dimineata, motiv pentru diverse conflicte in toti acesti multi ani de cand suntem impreuna, pentru ca eu sunt genul matinal si el nu. Ultima data, dupa o perioada foarte agitata in care a avut enorm de mult de lucru si eu m-am jucat de-a mama gravida singura cu copilul (mnu, nu e un joc nostim), am rabufnit si am turuit intr-o vineri seara de mama focului: ca uite, eu vreau la piata si ce ma fac, ca nu pot sa merg singura si sa car toate ca un catar si tu parca vad ca o sa vrei sa dormi si n-ai chef de piata, dar au aparut verdeturile si vreau si ridichii si ceapa verde si salata si... (bref, eram in rolul demoazelei impanata de hormoni de sarcina si super obosita dupa o perioada proasta pentru noi, ca familie :D). Bine, se repliaza el pasnic, maine mergem la piata. Da? La ce ora? ...  La 9.00. Hmmm... ok, zic eu neincrezatoare, cunoscandu-mi marfa.

A doua zi se face 9.00... vine si  9.30 si el nimic, nici nu misca de sub plapuma, ce sa mai si fim la piata la 9.00... asa ca ma duc si-l intreb: ai zis ca mergem la piata, uite, e deja 9.30, tu ce vrei sa faci pana la urma, vrei sa mergi la piata? iar Bu cel care uraste piata si iubeste somnul a marait un raspuns infundat dintre pernele intre care era prabusit: mmm, da, mergem, mi-ar face mare placere sa mergem la piata...

:D