Trebuie sa ma fortez sa scriu. Nu pentru ca blogul acesta e un business sau eu mai stiu eu ce chestie vitala financiar, ci pentru ca e copilul meu de suflet si imi pare rau sa-l vad in paragina. Si mai ales pentru ca am atatea povesti nescrise in mine, ma asalteaza toate, se invalmasesc sa iasa la lumina si apoi mor uitate intr-un colt al vietii mele mult prea pline acum ca sa apuc sa le trec in nemurire. E pacat, deja am uitat o groaza din ce aveam de povestit.
Asa ca trebuie sa ma adun. Fortat, motivat, pentru ca momentele trec pe langa mine si duse sunt daca nu mai apuc sa le trec aici, in jurnalul copiilor mei si al traiului nostru in patru.
In ultimul timp m-am cam retras, mi-am restrans spatiul de manevra, m-am interiorizat mult. N-am timp/ chef/ disponibilitate. Nu stiu daca imi adun fortele si contemplu situatia, incercand sa-mi planific un nou asalt, o noua directie sau pur si simplu e doar o stare, o faza. Am senzatia ca e o redefinire, un soi de "what next" dar si o asezare in matca in noua viata/ formula de patru. Plus ca mai e si sezonul de vina :D - e timpul de stat cu familia/ in familie.
In rest noi suntem bine: copiii cresc, eu mi-am luat imprimanta de black friday, am facut placinta cu mere impreuna cu "ajutorul" meu cel mic si mi s-a comandat una "cu pototae" (nu pot sa reproduc exact cuvantul pentru portocale), am fost la munte, la petreceri fel de fel si ne-am intalnit cu diversi prieteni, in casa e bine si e cald, am facut planuri de Revelion, bebeluna creste frumos, ne-au cazut rafturi, ni s-au ars becuri/ stricat robinetul, omuletul ma uimeste cat e de mare/frumos/minunat, statul m-a tinut fara bani o bucata buna de timp dar acum am reinviat, am primit mult ajutor de la o prietena-bona perfecta, Bu e foarte funny cum vorbeste cu cea mica, am carti bune de citit (am gasit una grozava, un deliciu)... deh, cotidiene.
Kid counter
2 comments:
Buna! Eu nu prea am comentat aici, desi citesc ce scrii tu de mai bine de 2 ani, de cand eram insarcinata cu piciul. Blogul tau m-a ajutat foarte mult si vreau sa-ti multumesc. Nu am avut ocazia sa o fac, deh, mi-e lene sa scriu, dar de citit citesc tot tot.
M-ai ajutat si cu sfaturi legate de copil, si cu sfaturi legate de viata dupa nastere, si cu o gluma buna in zilele cand eram mai deprimata, asa ca iti multumesc din suflet. Te rog, continua sa scrii aici. Cred ca sunt multi ca mine care citesc cu mare placere.
Multumesc frumos, nu poti sa iti dai seama ce bine mi-a picat mesajul tau :D.
Post a Comment