Chestia e ca nu i-a mai dat drumul fluturasului. De vinerea trecuta il tine strans in pumnisorul stang. Nu stiu cum face si care e smecheria insa de exemplu daca ma aplec sa o ridic, surpriza, cand ma uit mai bine la ea... pam-pam, tine triumfator fluturasul strans in manuta. Daca o imbrac, musai sa trec manuta cu tot cu fluturas prin maneca hainei, nu-i da drumul. Surpriza a fost si cand am iesit cu ea in oras, imbracata in graba ca eram in intarziere si, wow, numar de magie: cand ajung la destinatie din combinezonul de cosmonaut cel alb se iveste manuta ei tinand strans fluturasul! Pam-pam! Si cand se joaca: nope, nu da drumul fluturasului, manevreaza jucariile fara sa il lase jos! La masa? Fluturasul e si el prezent! Doar noaptea mai ramane abandonat...
Ba chiar si la baie il tinea strans, trei seri la rand am tolerat si fluturasul in cada pana cand ne-am prins ca, mda, el era motivul pentru care a doua zi copila scotea niste baloane fabuloase, diafane si perfecte, cu curcubeu pe ele and all (u should have seen my face) - se pare ca fluturasul se imbiba cu apa cu sapun si ulterior mandra il morfolea fericita, dupa care se transforma intr-un spectacol mirobolant: poc, din gura ei ieseau baloane perfect formate, cu transparente minunate (aaaa!!!).
Bref, la inceput m-am ciocnit de biata creatura cand imi era lumea mai draga, acum am invatat sa i-l mai scot din manuta si sa-l mai fac uitat, insa cumva reuseste mereu sa-l recupereze mai devreme sau mai tarziu - pasiune mare, mon cher!
Sa mai spun ca merge si in patru labe cu el in manuta?
2 comments:
merge în patru labe??? moaaamă ce tare! a mea e leneșă, nu vrea. :))))
A, da, merge. Incet dar sigur - vine pana la bucatarie si sta cu mine cand gatesc, e super funny, imi vaneaza picioarele. Dar tot nu se rostogoleste decat daca e musai-musai, altfel nuuuu, no way! :D
Post a Comment