Saptamana trecuta am fost invitati sa testam un nou loc de joaca. In fine, sa testam asta e relativ, cam ca invitatiile la petreceri de copii si playdate-uri: copilul e invitat, eu sunt doar insotitorul. Asa ca domnisorul a testat si eu am observat :D.
Bistro Jaristea este un restaurant elegant, in adevaratul sens al cuvantului. Cu atmosfera de local vechi, mobila superba si servire "ca la carte", e un loc, hmmm... child friendly unde copilul meu a testat trei camere mansardate pline cu masinute si alte jucarii, un soi de castel gonflabil, un acvariu, o trambulina, doi pereti de escaladat (ah, va iubesc pentru astia, asa am descoperit marea pasiune a omuletului) si ooo... n-am habar cum sa-i spun decat minge-atarnata-de-tavan-pe-care-te-poti-da-huta (mare hit, va zic). Bonus, o doamna care sa supravegheze goana copiilor si un domn-specialist care sa-i ajute sa escaladeze in siguranta (la cerere inteleg, al meu nu escaladeaza chiar asa de sus).
Noua ne-a placut, dap, e clar child friendly. Concluzia lui: a dormit tun si a mancat o pulpa de pui intreaga. Concluzia mea este doua :D, mai precis ca Bistro Jaristea se preteaza la doua tipuri de iesire in oras:
1. Fie va doriti o seara eleganta intr-un local rafinat si atunci va imbracati frumos, alegeti o masa la unul dintre cele doua etaje minunat amenajate si va lasati rasfatati in timp ce copilul e sus, in mansarda, vesel si in siguranta, topaind de mama focului - ah, ce viata! Singura conditie e sa aveti un copil care sa poata sta la un etaj diferit de cel la care va aflati si sa coboare niste scari cam abrupte pentru gustul meu (sau va lasati numarul de telefon la doamna cea amabila de sus, sa va sune sa urcati sa-l luati). Restul e simplu: toata lumea iese fericita din ecuatia aceasta, o situatie clar de tipul win-win, ce va puteti dori mai mult?
2. Fie varianta de mai sus nu vi se aplica si atunci lasati perlele si rochia de dantela acasa si apelati la "the good old jeans" (caci mansarda e complet diferita de ce e mai jos) si o luati domniile voastre frumusel pe langa (sau prin) bucatarie, sus pe scarile cele abrupte, pana la cele trei camere de mai sus si setul aferent de canapele confortabile cu o masuta joasa unde puteti bea un suc si alimenta cu combustibil micile tornade. Aici e un loc deloc pretentios, ba chiar cu destule lucruri de imbunatatit, finisat - dupa mine e un loc de test, o incercare a patronului pentru a vedea daca ideea unui astfel de loc prinde si dap, prinde, e buna, e nevoie de asa ceva, merita incurajat - dar foarte potrivit pentru a te duce cu o familie de prieteni si trupa aferenta de pitici si a sta nitel linistiti cu adultii si a reusi chiar sa purtati o discutie relaxata, fara griji pentru siguranta lor sau batai de cap in a le gasi o distractie, a ii tine pe scaune, a va jena in fata celor de la alte mese daca ii deranjeaza si a sta mereu comutat pe modul "alerta" :D.
9 comments:
d'asta ma oftic eu ca nu stau in Bucuresti:) Poate pana creste pustoaica vizitam si noi Bistro Jaristea:))
intr-adevar nu este nimic exagerat in postul tau...m-am regasit in descriere mai ales ca am test si noi locatia de ziua sotului in Februarie, dupa ce citisem eu in prealabil pe un alt blog despre minunatia asta de loc bebe friendly . o singura obs.: nu au pers in perm care sa supravegheze micutii;este cineva acolo numai pt petrecerile organizate.
A fost Vali sa vada localul (pen' botez) si tot asa a zis si el de scari...culmea! ne-am gandit la Arpi sa nu cada (si la Ana evident:D-ceilalti sunt mai marisori...) Va pupam!
Am fost si noi! Of, Doamne, de ce nu ne-am cunoscut?!
@Butterfree: eh, sa zicem ca e mai bine aici... doar ca eu visez la ceva mai multa liniste si verdeata, asa ca, iata, oricum o dai la intors tot nu merge :D
@Denisa: multumesc, o sa o iau ca pe un compliment pentru ca mereu incerc sa prezint lucrurile cat mai onest, sa fiu corecta atunci cand scriu cate ceva despre locurile pe unde am mai fost invitata. Inca mai invat si eu din mers cum functioneaza partea aceasta de blogger invitat insa dincolo de orice mi se pare foarte important sa imi pastrez coloana vertebrala dreapta si sper sa-mi si iasa :D.
@Diana: :D da, da, scara aceea mi-a cam dat emotii desi pana la urma s-a dovedit ca a fost ok, cel mic a stat sus cuminte cat timp m-am mai frasuit eu pe la celelelte etaje.
@Ioana: :-)))))) ne-am cunoscut, am si vorbit, Ada ne-a facut cunostinta, doar ca am omis sa-ti spun ca eu sunt Zu. Vai, incurcaturile astea cu blogurile mi se par geniale - de cateva ori si eu am stat langa diverse persoane fara sa am habar ca sunt cei din spatele unor bloguri pe care le citesc.
Pai da, ca nici mie nu mi-a dat prin cap sa te intreb cum iti spui pe blog. Buun, acum stiu de unde sa te iau:))
Post a Comment