Cred ca un om informat face cat 10. Si ca daca tot se intampla ceva cu tine, mai bine sa ai habar ce. Sa te documentezi, sa verifici, sa intrebi in 7 surse. Mai ales cand e vorba de sanatate, de viata ta si a celor dragi.
Mai cred insa ca daca nu ma dedic serios acestei activitati, oricata documentare fac eu, nu am cum sa suplinesc ani intregi de studii. Nu sunt medic si nu o sa fiu, nu ma erijez in unul. In capul meu medic inseamna ani de invatat plus ani de practica, de vazut mai multi bolnavi, mai multe cazuri, mai multe simptome decat ce pot sa vad eu: pe mine, familia mea si ce scrie pe net. Experienta unui medic bun si tot ce inseamna studiile lui nu se compara cu asta.
Ca si medicina are ciurucurile sale - oh, da, le are. E bine sa alegi cu atentie la cine te duci. Si sa verifici, cu capul si cu alea 6 alte surse din cele 7 amintite mai sus. Medicul nu e zeu. Dar e un profesionist a carui meserie e asta. Si da, meseria de medic vine si cu bune si cu rele, un medic prost strica enorm iar un medic bun va face minuni.
De aici insa pana la a crede pe oricine pe net e o distanta. Iar de aici pana la a publica orice remediu mi-a facut (sau mi s-a parut ca ca) mi-a facut mie bine pe net e alta distanta, una si mai mare. Ma sperie partea aceasta, eu nu imi permit asa ceva si mi se pare inconstienta pura. Ce publici poate fi luat de bun de altcineva si aplicat ca atare, ii poate afecta major viata, ii poate chiar lua viata lui si/ sau celor dragi.
Nu stiu unde se pune egal intre o profesie asumata si simpla dorinta de a
te informa pe un subiect. Nu imi e clar unde se trage linia, e clar ca
avem nevoie sa mai luam si noi din fraie in mana, insa linia asta e atat
de fina incat trebuie mers cu foarte mare grija in lungul ei. Si e o responsabilitate pe care nu ar trebui sa si-o asume oricine. Pentru ca poate face rau, in ciuda bunelor intentii.
------------
Cred si ca am o voce, o opinie (sau mai multe :D) si dreptul sa le folosesc. Plus un blog. Insa asta nu echivaleaza cu o facultate de jurnalism. Oricat ma invart si ma sucesc, eu sunt tot designer, partial blogger si nu, asta nu ma indreptateste sa pun semnul egal intre mine si un jurnalist. Nu fac anchete in numele nimanui, nu reprezint pe nimeni, nu m-a pus nimeni aici ca reprezentant al cuiva. Sunt un om cu un blog. O mama cu un blog, daca vreti, ca se pare ca facem diferente pe nise :D. Si e usor sa denigrezi, sa afirmi lucruri pentru care nu trebuie sa raspunzi apoi in fata nimanui, e usor sa asmuti masele si sa te erijezi in formator de opinii cand nu, nu e musai sa-ti si sustii vorbele cu dovezi si sa iti asumi cu adevarat responsabilitatea pentru ce ai scris.
Mai cred ca granita e si aici fina. Ok, nu toti jurnalistii sunt buni si oricine se poate reorienta profesional. oricine poate deveni profesionist in adevaratul sens al cuvantului pe un domeniu fara sa fi facut musai studiile respective, sa nu exageram, nu facultatea e musai. Dar asta nu inseamna ca oricine are blog e jurnalist.
------------
Am facut o facultate. Am o meserie, am acumulat si ceva experienta. Acolo ma pot exprima chiar stiind despre ce vorbesc. Si asa cum nu e ok sa vina cineva care nu are treaba cu designul si sa imi spuna ca si nepoata lui de 5 ani face un logo, nici sa te transformi in medic si jurnalist nu e asa de simplu. Nu e imposibil... dar... mai usor cu pianul pe scari!
2 comments:
In parte cred ca stiu la ce te referi. Si sunt foarte de acord cu tine. Sunt speriata de amploarea fenomenului, de usurinta afisata a oamenii care au impresia ca au rezolvat cazuri medicale cu o carafa de apa si un pumn de sare.
@Maria: exact de la carafa aia de apa cu sare am plecat :D, m-a speriat teribil usurinta cu care poti deveni un vraci modern pe internet. Si nu e un caz singular, tot mai multa lume "se pricepe" la orice. Corect, fiecare are dreptul sa actioneze cum doreste si sa aleaga ce considera ca i se potriveste, dar inconstienta si lipsa de responsabilitate cu care se publica astfel de idei... asta nu inteleg si ma sperie.
Post a Comment