Impresionat de noul puseu de curaj dobandit de nepot, care pedaleaza acum de zor, merge la inot cu drag si a fost chiar si la patinoar, bunicul pus pe rasfat ne-a luat pe sus si ne-a dus (pe mine si cei doi pititci) fix la Decathlon, de unde nu am plecat doar cu cotiere si genunchiere, conform ideii initiale, ci si cu... staiti sa vedeti... un cos pentru bicicleta, manusi pentru micul ciclist, pompa de bicicleta (???) si... tadaaaam... role! Am plecat sa luam niste banale protectii si ne-am intors cu role? Mdap. Inutil sa descriu cum baleta copilul pe role tinut de bunic si o angajata prin magazin: era o frunza in bataia vantului :-))). Dar avem sperante (si role) - doar el le-a vrut.
Dupa care (nu stiu care e mai copil intre ei), in loc sa mergem acasa la mancare/ poveste/culcare, nepotul si bunicul s-au plimbat cu bicicleta prin imensa parcare de la Decathlon Pallady...
Ceea ce imi aduce aminte teoria mea conform careia e nevoie de bunici in viata unui copil si rolul lor e sa-i rasfete pe nepoti siiii... sa-i asculte pe parinti :D. Pentru ca parintii fac regulile, ei preiau rolul autoritatii si grijile si stresul cresterii unui adult in adevaratul sens al cuvantului (motiv pentru care e corect ca cele doua generatii sa nu se incurce una pe alta, pana la urma copilul cu parintii locuieste si ei au ultimul cuvant de spus, e al lor si ei decid cum aleg sa-l creasca), in timp ce bunicii au facut deja asta, responsabilitatea principala nu mai e a lor, insa se pot relaxa si bucura cu adevarat de spectacolul copilariei, daruindu-i nepotului amintiri de neuitat si luxul unui spatiu in afara timpului, acolo unde e cald si moale si e mereu loc de alint. Si te poti plimba in parcarea unui mall, ca sa vezi care ajunge primul la macaraua din fundal...
No comments:
Post a Comment