Dialoguri

La patru ani si jumatate, omuletul versus mami: sah-mat!

Ma chinuiam sa scriu o felicitare pentru un coleg de gradinita al omuletului - sunt execrabila la astea, n-am niciodata idee cum sa formulez toate ideile alea faine care mi se invart prin cap. Ma opresc si il intreb: uite, ii scriu felicitare lui H, tu ce vrei sa-i spui de ziua lui?
- La multi ani lui H, prietenul meu! zise el prompt, adaugand in barba: sa fie mereu prietenul meu!
Scurt si la obiect, mda...

.....................

- Dar tu de ce esti batrana? ma intreaba el, din neant

- Eu????? Eu nu sunt batrana. zic repede in timp ce prin cap imi trec tot felul de idei despre cum propriul meu copil ma considera batrana si vaaaai, credeam ca arat mai bine de atat, zau...
- Atunci de ce ai buline pe mana? (nb.alunite, ah bon, asta era)

.....................

- Eu n-am vazut niciodata un urias... spune el nostalgic in timp ce citeam o poveste cu pitici si uriasi
- Nici eu. Dar uite ca nici pitici nu am vazut. Tu ai vazut pitici? intreb eu, intrand in joc
- Pitici am vazut! exclama el entuziasmat. La munte!
 woooow, imi zic eu in sinea mea, ce frumoasa e lumea asta interioara a lui, a vazut pitici, cat de fain... cand el continua:
- Dar nu se miscau, erau asaaa... statui in curte!

.....................

Alearga vesel si din greseala o calca pe Biggy pe  coada. Trezita din somn, ea schelalaie brusc - omuletul se sperie tare asa ca incepem o discutie lunga despre catei si reactiile lor si cum isi apara familia si, well, cine e familia lui Biggy. 
- Si R e familia lui Biggy? zice el, dupa ce insiram toate rudele
- Nu, nu e chiar familia ei...
- De ceeee? intreaba el, trist
- Pentru ca nu il stie asa de bine, insa daca vede ca e prietenul nostru si ca noi tinem la el... incep eu, cand el ma intrerupe brusc
- Pai sa le facem cunostinta! rezolva el scurt problema