Stari, emotii

Ieri a fost o zi plina de emotii. Intai ca noaptea mi-a sosit copilul de la bunici - vacanta lunga, imi era dor de el. Dormea in masina cand au ajuns si Bu a incercat sa nu-l trezeasca si sa-l duca sus invelit intr-o patura care ii acopera cumva si fata (sa nu bata lumina) insa in lift omuletul a inceput sa zambeasca fericit. Era acasa si se bucura. Era acasa si ma bucuram, m-am topit cand i-am vazut mutrita rasarind de sub patura si zambind din toata inima la mine. Parca e mai lung, parca e mai frumos, parca e mai vorbaret, parca e... ma uit la el si ma bucur de el.

Apoi ca am primit diverse vesti mari, bune, rotunde, wow, wow!... sau dimpotriva mici si meschine, of... si am avut discutii care m-au pus pe ganduri. La final de zi m-am trezit intoarsa pe dos si obosita psihic, sunt lucruri pe care e bine sa nu le rascolesc, rani care s-au redeschis, n-am nevoie de asta, mi-e greu. Daca eu nu sunt bine nimic nu e bine si n-am nevoie sa nu fiu bine, nu imi permit sa nu fiu bine. Se apropie ziua bebelunei si conjunctura face ca acest moment sa tulbure ape - musai sa-mi mut focusul pe altceva. Must see pink :D!

Una peste alta, am o stare proasta. Viata e urata uneori si zau daca inteleg de ce trebuie sa fie asa. Ar trebui sa rad, sa scriu lucruri vesele, sa povestesc enorm si sa ma amuz teribil dar nu-mi vine. Prefer sa tac si sa ma indepartez de toti si de toate. Mi-a ajuns atata socializare si investit in oameni, multumesc. Time out. Pana la urma sunt eu cu mine, nu?

Stiu, e doar o faza, trece. Ma mai descarc si eu, nu-i sfarsitul lumii. Revin dupa o scurta pauza publicitara, un somn bun si ciocolata multa. Sper sa fie suficient.

Sursa foto