Micuta hotomana

Acum ceva mai mult timp am fost cu trupa intr-un mall dintr-o zona a Bucurestiului prin care nu umblam de obiciei, dar deh...  Teoretic tundeam copilul cel mare. Practic, au disparut cu totii si i-am gasit in magazinul de alaturi, un pet shop, unde sotul meu se juca vesel cu un pui de boxer scos din cusca. Era mai maricel, 3 luni parca, si proprietarul ii scazuse mult pretul pentru ca dorea sa-l vanda. O frumusete jucausa si pusa pe sotii de care Bu era cucerit complet si pe langa care omuletul zambea fericit: "O luam?" zise anexa cu glas topit.

Mi-a stat inima in loc. E rasa mea preferata, febletea mea. Alma a fost primul meu caine si primul caine este THE ONE iar Bu stia asta, stia cand de fericita as fi fost sa il luam atunci si se lasase dus nitel de visul unei astfel de bucurii. Ooo, ce vis frumos, stim ca ne vom lua un caine candva, sigur o vom face (eu am avut boxer, el doberman),  dar ce sa faci cu un caine ACUM, cand eu abia jonglez cu copil mic prin casa... of... off... offfff.

OF. Am zis nu :-(. Era sa ne luam caine... dar nu ne-am luat :-(. Inca.

Am fugit in schimb dupa copila care patrula fericita printre rafturi, ne-am desprins cu greu de puiul de boxer si ne-am regrupat catre masina. Bebeluna, in bratele sotului. Abia in parcare ne-am prins ca tinea ceva strans in pumnisor -  o mingiuta mica-mica, de un verde stralucitor si impodobita cu paiete - nici nu se vedea ce e daca strangea pumnul... o inhatase dintr-un magazin, vai mie, micuta noastra hotomana!

Unde s-o ducem inapoi? Nici nu stiam ce e cu ea, am lasat-o asa, ne-a facut si familie de hoti, nah. Doar ca imi era grija ca o baga in gura, asa ca pe drum ma tot uitam la ea, sa nu incerce - paietele alea nu ma incantau. Bineinteles ca fix asta vroia, sa o "guste" nitel, asa ca eu ziceam "nuuuu" si ea...  ea inchidea ochii, convinsa fiind ca deh, daca ea nu ma mai vede pe mine nu mai pot nici eu s-o vad pe ea :-))) si isi continua vesela ideea... eu ziceam te vad si se uita la mine nedumerita apoi strangea ochisorii si mai tare, cu o mutrita concentrata... si tot asa... delicioasa.

Dupa acest incident am observat ca domnisoara cea incantata se mai serveste cu diverse la Mega, unde probabil se considera pe tarlaua proprie, ca doar mama si tata au Mega personal (la ritmul in care se multiplica pana la urma o sa avem sa aiba fiecare magazinul personal, dar asta e alta discutie). In fine, acum m-am invatat si ocolesc laaarg zona de fructe (de unde serveste delicat  cate o boaba de strugure) sau raftul de biscuiti varsati ("ia uite mami cati sunt, fix la nivelul meu, ce vrei sa spun ca nu pot sa iau???") :P.