Doua carti

Inceputul acesta de an a fost frumos si cumva plin de carti (uraa pentru domnul Kindle, care imi permite sa citesc si pe intuneric, in timp ce culc trupa :D!). Doua dintre ele au ramas sa ma sacaie si la ceva timp dupa ce le-am citit si nu mi-e clar unde sa le asez.

The signature of all things, de Elizabeth Gilbert  - o mica bijuterie care m-a surprins si incantat. Felul in care e scrisa, conturarea precisa a caracterelor si, mai ales, modul absolut neasteptat in care se intorcea si rasucea povestea mi-au placut enorm. E imprevizibila (in sensul bun al cuvantului ) si m-am bucurat pe deplin de toate aceste cotituri neasteptate, le-am savurat cu incantare, ca tare rar mai gasesti carti pe care nu le ghicesti cumva in ce directie se duc. Si minus cateva hibe care nu deranjeaza major dar pe care logica mea le-a detectat in special in contextul unui personaj principal extrem de riguros si exact, cartea curge tare frumos pana spre aproape de final... unde parca intra in comercialul banal. Toate atele trebuiau sa se lege, capetele dezlegate sa se prinda repede de ceva, finalul sa fie ca de film... buf, nu e rau dar dupa primele trei sferturi de carte eu am ramas cu  dezamagire surda. Una care ma roade inca.

Locuri intunecate, de Gillian Flynn - o carte despre care nu pot spune ca e proasta, e bine scrisa, alerta, frumos construita... genul de scriere de best seller cu potential de scenariu de film cu actori celebri. Doar ca regret ca am citit-o. Subiectul e... nu stiu... greu de dus pentru mine ca parinte. Cu niste imagini pe care cu greu poti trece si mai apoi nu reusesti sa ti le mai scoti din minte. Am vrut s-o las jos de nu stiu cate ori dar cumva speram, am sperat ca imi va oferi spre final ceva pozitiv care sa stearga toata mazga primelor pasaje. Nu. E sumbra si terna si grea, e o carte implacabila ca o condamnare definitiva si la finalul ei m-am simtit de parca am trecut printr-o mlastina si nu reuseam sa dau tot malul ala jos de pe mine. E deprimanta, n-am ramas cu nimic bun din ea, dimpotriva, o vreme am tot invartit povestea in minte si nu simteam decat o descurajare acuta.

Acum caut ceva frumos si placut, sa imi limpezesc putin ideile.