05 June 2015

Pusculita

Ieri am avut una din acele zile tihnite si luminoase, in care ma felicit singura ca sunt mama si ca mai sunt si una desteapta :P. As in, sunt impresionata de rezultatele minunate ale unei scantei de o secunda, o idee lansata in eter pentru ca... mi s-a parut cea potrivita, dar habar nu aveam ce va declansa.

Bref, copilul mare vrea Lego. Ca a fost ziua copilului, ca el vrea Lego, ca vrea cadou, ca e copil, ca Lego. Eu nu si nu cu prea multe cadouri acum, din varii motive. Asa ca ii explic ce e cu motivele alea ale mele si ii propun sa vada cati bani are in pusculita si sa vedem daca isi poate cumpara ceva din ei. Pusculita e implementata anul trecut, au amandoi si tot strang marunti, eu inca nu ma-am organizat legat de partea cu banii.

Well, asa a pornit totul. Intai am numarat banii, pusi frumos in teancuri si ne-au iesit 33 RON (i-am numarat si pe ai ei, avea mai putini - cam 10 RON). Apoi ne-am uitat pe net ce isi poate cumpara din banii aceia, i-am prezentat optiunile, i-am spus ca poate chiar astepta sa stranga mai multi... bref, s-a decis. La ea am trisat putin, marind eu suma, pentru ca de 10 RON cam greu sa cumperi ceva Lego iar dansa tot asta isi dorea, normal, ca doar isi imita fratele.

Cand m-am dus sa ii iau de la gradi geanta mea atarna grea cu portofelul lui plin de monede, ma tragea in jos :-)). Am mers la mall si copiii mei au fost absolut minunati. La magazinul cu Lego doamna de acolo a fost amabila si i-a aratat lui cam ce putea lua (pana la urma a ramas la planul de acasa), fiecare si-a luat ce si-a propus,el a fost mandru sa plateasca folosind "banii lui" si am avut parte de o vanzatoare intelegatoare si cu multa rabdare care a numarat tot ce avea el in portofel :-)), in timp ce tanarul domn se umfla mandru in pene. Apoi am intrat sa-i cumparam lui Bu tricouri (don't ask, s-a trezit ca "nu mai are" tricouri ?! :D) si mdap, copiii mei erau cei care se jucau linistiti pe jos intr-un colt, printre umerase cu haine, in timp ce eu ma uitam la marimi si modele.

Dupa care am mancat... mancare chinezeasca :D. Mdap. pachetelele de primavara au castigat detasat, dar si orezul si, in mod surprinzator, vita cu ciuperci pe care o luasem mai mult pentru mine. Da, ne-am fatait pana la baie si inapoi de vreo trei ori, ca pe fiecare il apuca diverse in varii momente, da, am cam prins ora de varf la intoarcere si am condus prin ploaie dar who cares, a fost o dupa amiaza asa placuta alaturi de ei... si asa fericiti erau fiecare cu punguta lui, iar cand au ajuns acasa au inceput sa si le insire pe jos si sa mormondeasca singuri la ele... deliciosi.

Finalul unui timp minunat petrecut alaturi de ei a fost cand am facut o omleta impreuna cu el. As in el a scos tavita cu oua din frigider, vasul din dulap, le-a spart, le-a amestecat si apoi le-a facut papara in tigaia de pe foc (ok, aragazul l-am pornit eu si am stat langa el).

Lovely time together.

E o placere sa ii vad cand isi deschid aripile sa zboare, sa fiu langa ei si sa descoperim lumea impreuna. Fiecare zi e o surpriza si o noua provocare (acum ma gandesc la un sistem de obtinere a banilor, hmmm, cum sa castige el bani, procesez pentru ca nu vreau sa primeasca bani pentru tot ceea ce e oricum firesc sa faca, trebuie sa gasesc activitatile potrivite).

1 comment:

Alex Dinu said...

Se pare ca ati avut o zi distractiva. Asa sunt copiii, ma intreb cum ai scapat doar asa usor. De obicei vor mai mult decat au. :D
O zi frumoasa!